Democratismul

Următorul nivel al democrației

Propunere de reformare a statului pe bazele democratismului

„O stafie umblă prin lume – stafia democratismului.” (Parafrazare din „Manifestul Partidului Comunist” – K. Marx & F. Engels)

Acest document a fost conceput în intervalul 03 martie – 20 iunie 2025

INTRODUCERE ÎN DEMOCRATISM

1. Ce nu este democratismul?

2. Ce este democratismul?

Democratismul este concomitent o ideologie politică și un curent economic.

Democratismul poate funcționa doar într-o societate cu cetățeni care au cunoștințe de educație civică, financiară și de management.

Democratismul cuprinde măsuri care se pot aplica doar în timp, pe parcursul uneia sau mai multor generații,  deci democratismul presupune consens politic pe termen lung și foarte lung.

Democratismul promovează accesibilizarea resurselor economice, în special a capitalului.

Democratismul promovează accesibilizarea puterii de decizie din punct de vedere politic și economic.

Democratismul presupune responsabilizarea în mod democratic a demnitarilor și forurilor centrale și locale alese prin vot de către cetățeni.

Din punct de vedere politic și economic, democratismul se încadrează în categoria curentelor moderne progresiste de stânga.

Prin democratism se pornește de la realitatea cotidiană și se urmărește îmbunătățirea acesteia prin depășirea graduală a limitărilor existente, cum ar fi cele de ordin politic, social, economic sau cultural.

Pornind de la conștientizarea realității așa cum este ea, prin intermediul democratismului se recunoaște faptul că în realitate, nici comunitățile, nici oamenii, nu sunt egali, nici în privința însușirilor și calităților personale, nici în privința resurselor, pârghiilor sau posibilităților materiale, sociale și politice de care dispune fiecare. Cu toate acestea, prin democratism se militează pentru un stat care să creeze și să mențină șanse egale pentru toți, în sensul că fiecare cetățean și fiecare comunitate să pornească de pe poziții egale în orice demers social, politic, juridic sau economic, indiferent de posibilitățile fiecăruia.

Democratismul susține fără rezerve apartenența României la NATO și Uniunea Europeană.

Democratismul respinge cu vehemență orice tip de extremism, discriminare sau promovare a urii în societate, pe orice tip de criteriu.

Democratismul se opune ferm oricărei forme de imperialism, exploatare sau abuz al celor puternici asupra celor vulnerabili, indiferent dacă este vorba despre persoane sau categorii de persoane, entități juridice, comunități sau țări.  

La acest moment, democratismul nu face parte din programul niciunui partid politic, școală sau curent economic. Ideile cuprinse în programul nostru pot fi preluate în mod liber, parțial sau integral, de către orice politician, director de companie sau profesor de economie.

1. ARGUMENT

1.1. Flașneta democrației participative

Democrația participativă este un concept frumos și seducător, folosit ca o flașnetă electorală în perioada alegerilor, și una propagandistică, în restul timpului, de către diverși politicieni sau partide, în special, considerate ca fiind extremiste (atât de stânga, cât și de dreapta).

În actualul ciclu electoral românesc (2024, prelungit cu forța în 2025 din cauza lui Călin Georgescu și a extremiștilor care îl susțin) se merge încă mai departe și se sugerează inclusiv desființarea partidelor politice și inutilitatea lor în numele instaurării unei democrații participative, autentice (”Partidele sunt gloabe la carul de aur al istoriei”, cum susține un deja, din nefericire, mare clasic în viață).

În esență, cei care se folosesc de flașneta democrației participative susțin că actualul stadiu de dezvoltare tehnologic ar permite exprimarea votului în mediul electronic de către toți cetățenii cu acest drept, cu ajutorul tehnologiilor block chain, astfel încât actuala formă de democrație, cea reprezentativă, ar fi depășită, ar ține dezvoltarea societății în loc și ar încuraja doar corupția și elitismul.

Și totuși, de ce conceptul de democrație participativă este doar o flașnetă electorală și propagandistică? De ce nu s-ar putea organiza o societate având în centru acest concept? Până la urmă, esența democrației, nu este reprezentată de puterea majorității? Ce poate fi mai democratic, ce poate avea mai mult sens într-o democrație, decât o societate construită pe baze democratice participative?

Ei bine, ceea ce nu întreabă, măcar la un nivel retoric, niciunul dintre cei care folosesc flașneta democrației participative, este dacă membrii societății căreia i se propune acest tip de organizare, sunt cu adevărat pregătiți pentru așa ceva. Da, democrația participativă, teoretic, ar fi cel mai înalt și desăvârșit model democratic, ar întruchipa nivelul maxim de libertate și decizie pentru membrii unei societăți umane. Însă ceea ce nu ne spune nimeni este că libertatea, întotdeauna, se află într-un raport de directă proporționalitate cu nivelul de responsabilitate pe care aceasta îl implică. Nu există libertate fără responsabilitate și cu cât nivelul de libertate este mai mare, cu atât crește și gradul de responsabilitate. Ar trebui să ne închipuim noi înșine, ca persoane cărora li se propune democrația participativă, dacă am putea într-adevăr să ne asumăm responsabilitatea tuturor legilor, ordonanțelor sau hotărârilor, de ordin fiscal, diplomatic, energetic, social, administrativ, contabil, juridic sau cibernetic, pe care le implică libertatea pe care o conferă democrația participativă.

”Păi da, dar nu asta înseamnă democrație participativă!„ vor spune confuzi alegătorii care s-au lăsat seduși de sunetul acestei flașnete electorale și propagandistice. Ba da, exact asta înseamnă, și înainte de a ne arunca cu capul înainte și a susține implementarea unui asemenea concept, ar trebui să ne imaginăm cum ar arăta o țară condusă pe baza unor asemenea principii și cum le-am face noi față.

„Cum să nu, poporul este pregătit pentru orice, poporul are cel mai înalt nivel de înțelepciune și rațiune, necesare exercitării puterii de decizie!„ vor insista, încă și mai tare, cei care cântă la flașneta democrației participative.

Nu vreau să fiu înțeles greșit, democrația participativă nu trebuie exclusă cu totul, însă ea ar trebui să reprezinte doar un ideal spre care să tindem. Nu se poate implementa democrația participativă peste noapte, într-o societate atât de complicată, complexă, și pe alocuri periculoasă, precum cea a începutului de secol XXI. Și asta nu e nimic, cel mai mare obstacol în implementarea democrației participative, nu doar în România ci în orice țară de pe această planetă, este reprezentat de cetățenii înșiși, care dacă ne gândim puțin, ne vom da seama că nu au nici nivelul de educație sau cunoștințe, nici nivelul spiritual sau de conștiință necesare asumării responsabilității reprezentată de democrația participativă. Da, poate că în câteva secole sau milenii, oamenii vor atinge un asemenea nivel, însă nu este cazul acum, evident.

Ok, și atunci, ce este de făcut?

1.2. Nu democrație participativă, ci doar mai multă democrație decât este acum

Nu credem că soluția este reprezentată de o flașnetă la care se tot cântă din considerente electorale sau propagandistice, ci o soluție clară și aplicabilă acum, astăzi, fără a face schimbări radicale care să destabilizeze societatea, fără desființarea partidelor și în trend cu tendințele existente deja. Mai exact, noi credem că soluția ar consta în a democratiza, din ce în ce mai mult, tot ceea ce înseamnă viața și administrația: economia, locul de muncă, fiscalitatea, cultura, sănătatea sau educația. Adică a le aduce la nivelul de decizie cel mai aproape de cetățean.

Aceasta înseamnă din ce în ce mai multă descentralizare, până la momentul în care, la modul ideal, vor rămâne în gestiunea administrației centrale (guvern, ministere și instituțiile din subordine) doar securitatea națională, infrastructura de transport de interes european sau internațional, statistica oficială, chestiunile care țin de cetățenie, politica monetară și cea externă a țării. În rest, toate celelalte domenii de reglementare ale administrației publice: sănătate, educație, cultură, fiscalitate, ordine publică, furnizarea utilităților, muncă, protecție și asistență socială etc., să treacă în responsabilitatea principală a autorităților locale.

Un proces continuu de creștere a nivelului de democrație ar însemna și ca toate forurile publice și toate persoanele alese în funcții de demnitate publică, să fie responsabilizate mai mult, astfel încât, periodic, pe parcursul mandatului, să dea socoteală în mod public în fața votanților, sub sancțiunea pierderii funcției deținute și declanșării de alegeri anticipate. Ceea ce, trebuie să fiu de acord în acest punct cu extremiștii, în timp, ar fi ajutat în mod covârșitor de votul electronic și de tehnologiile block chain.

În plus, punctul de vedere al cetățenilor să fie cerut mai des de către autorități, urmând ca încet-încet, părerea majorității să aibă valoarea unui aviz cu rol consultativ, dar obligatoriu de obținut, prin referendum, înaintea luării anumitor decizii care afectează în mod direct comunitatea (de exemplu, elaborarea bugetului de stat sau  a celui local, lista proiectelor de infrastructură de interes pentru comunitate care urmează a se realiza într-o anumită perioadă de timp etc.). Scopul ar fi acela de a oficializa, într-o manieră democratică, punctul de vedere al celor reprezentați cu privire la planurile și viziunea pentru viitor ale celor care îi reprezintă. Chiar dacă acest punct de vedere ar fi doar cu rol consultativ, ar asigura forurilor deliberative ale statului valoroasa informație reprezentată de pulsul societății, nevoile și prioritățile oamenilor, opinia majorității cu privire la ceea ce ar trebui făcut pe viitor. Astfel, este puțin probabil ca o măsură propusă, care rezultă a fi foarte nepopulară sau neagreată de către oameni în urma unui asemenea demers democratic consultativ, să mai fie luată, sau dacă în final va fi luată, cel puțin, nu va fi în forma respinsă de către cetățeni printr-un astfel de vot consultativ.

O asemenea reorganizare a statului și a societății nu se poate realiza decât printr-o vastă reducere a cheltuielilor publice, adică o serioasă simplificare a aparatului administrativ de stat.

Este esențial să se democratizeze și economia, prin democratizarea deciziei la locul de muncă și a accesului la resurse și capital.

Toate cele de mai sus nu înseamnă o reinventare a roții, și deși în aparență unele dintre ele vor suna a schimbări radicale, în realitate, o mare parte există deja în legislație, trebuie doar să fie aplicate și mai intens promovate, pentru ca oamenii să știe că ele există, le sunt benefice și să înceapă să le ceară sau să le folosească în viața lor economică și socială. Măsuri precum cele propuse în cele ce urmează nu ar pune niciodată România într-o situație de adversitate sau incompatibilitate cu U.E., NATO sau alte organizații la care România intenționează să adere sau este deja parte.

2. PRINCIPII DE BAZĂ

Principiile de bază care ar trebui să stea la temelia reformării statului prin democratism ar trebui să fie în mod expres menționate, sau măcar spiritul lor să rezulte, din chiar Constituția țării. Aceste principii de bază ar trebui să fie următoarele:

1. Democrația – care este și trebuie să rămână piatra de temelie, esența organizării societății și a statului. Acest concept nu trebuie să devină niciodată redundant sau un truism. Din democrație trebuie să rezulte și să se reafirme principalele drepturi și libertăți cetățenești: dreptul la viață și la siguranță, dreptul de proprietate, dreptul la intimitatea vieții private, libertatea votului egal, universal, direct și secret, libertatea de exprimare și libertatea presei, libertatea de asociere, dreptul și libertatea de a munci, libertatea de circulație și a comerțului, libertatea religioasă și de conștiință, libertatea preferințelor, toate acestea, bineînțeles, ca și acum, garantate de stat atât timp cât nu sunt exercitate abuziv și atât timp cât nu afectează în mod ilegal pe ceilalți.

2. Transparența decizională – informarea subiecților interesați de o reglementare propusă, în toate etapele de elaborare, dezbatere și aprobare a respectivei reglementări, cu oferirea posibilității tuturor subiecților interesați în procesul de elaborare și dezbatere a respectivului act normativ de a-și exprima sugestiile și opiniile cu privire la reglementarea propusă. Același principiu trebuie să guverneze și numirile în anumite funcții publice de conducere executive, care urmează a fi prevăzute de lege.

3. Responsabilizarea autorităților publice în mod democratic – conform acestui principiu, pe lângă procesele electorale existente deja, autoritățile statului vor fi supuse sancționării publice a votanților prin două instrumente în plus de exercițiu al democrației:

– elementele de mare și general interes pentru o comunitate sau pentru întreaga țară (de exemplu, bugetul anual, lista anuală a obiectivelor de infrastructură, aderarea unităților administrativ teritoriale la diverse asocieri, asociații sau organisme), nu vor putea fi votate și aprobate de către forurile legislative competente centrale sau locale fără a fi obținut întâi avizul consultativ al beneficiarilor respectivei reglementări, sau vor fi aprobate direct de către cetățeni prin vot, în ambele cazuri, exprimat la referendum organizat la nivel național sau local;

– pe parcursul mandatelor acordate prin vot într-un ciclu electoral, toate persoanele și forurile legislative alese în funcții de demnitate publică (Parlamentul, Președintele și autoritățile locale alese în funcții publice), vor fi obligate să facă dări de seamă publice cu privire la activitatea desfășurată până la acel moment și cu privire la planurile de viitor, precum și, o singură dată, la jumătatea mandatului, pe baza dării de seamă de la acel moment, fiecare persoană sau for legislativ alese în funcții de demnitate publică, vor fi reconfirmați sau respinși de către populație prin vot; în caz de respingere, automat, în privința respectivei persoane sau for legislativ ales, se vor declanșa alegeri anticipate.

4. Statul de drept – adică supremația legii și egalitatea în fața acesteia.

5. Eficiența folosirii resurselor de către autoritățile publice – statul se obligă să își dimensioneze aparatul și instituțiile într-un mod suplu și eficient, limitându-se la înființarea și menținerea doar a acelor posturi și instituții care sunt absolut necesare bunei administrări și guvernări a treburilor publice din propria arie de competență, urmând ca și fiscalitatea țării să fie dimensionată pe cale de consecință.

6. Birocrația minimală – statul se obligă să instituie în sarcina persoanelor fizice și juridice de orice tip doar acele reguli care asigură respectarea legii, a bunelor moravuri și a ordinii publice, evitând instituirea de proceduri inutile sau stufoase în relația sa cu publicul.

În acord cu acest principiu, relația statului cu publicul se va desfășura în principal în mod digital, doar în secundar sau în caz de defecțiune a sistemelor digitale urmând ca această relație să se desfășoare în format fizic.

Pe de altă parte, în baza acestui principiu, se vor identifica, re-evalua, și dacă este cazul în urma re-evaluării, se vor abroga, treptat, toate procedurile administrative de autorizare, licențiere, declarare, notificare, avizare sau certificare, care se rezumă la depunerea în fața unei autorități publice a unei cereri sau altui formular standard, însoțite de un set de copii după acte emise de alte autorități publice, sau pe care se presupune că autoritatea destinatară le poate obține prin schimb automat de informații și, eventual, de plata unei taxe (de exemplu: declararea de către comercianți a punctelor de lucru fără salariați și la organul fiscal, după înființarea punctului de lucru la registrul comerțului; vizarea anuală a diverse autorizații și aprobări, cum ar fi: autorizația pentru operațiuni cu metale și pietre prețioase, înregistrarea în registrele de producători de baterii, acumulatori și DEEE; înregistrarea caselor de amanet în Registrul de Evidență al Băncii Naționale a României etc.).

Pe de altă parte, în baza acestui principiu, niciun act emis de către o autoritate publică la cererea unui privat sau din oficiu (de exemplu, o licență sau autorizație), ori primit de către o autoritate publică în exercitarea competențelor sale legale (de exemplu, un titlu de proprietate), nu va mai putea fi cerut de la privat de către aceeași sau altă autoritate publică, urmând ca, într-o astfel de situație, actul sau informații relevante din conținutul acestuia, să fie obținute de către orice autoritate interesată prin accesarea cloud-ului guvernamental care se va crea în acest sens. Același principiu trebuie aplicat și în cazul procedurilor statului care presupun documentații din care fac parte și adeverințe, certificate și altele similare a căror competență de eliberare aparține instituțiilor statului (de exemplu, certificate de la registrul comerțului, atestări fiscale, certificate de cadastru și carte funciară, adeverințe de venit etc.) care, de asemenea, vor fi obținute prin schimb de informații între autoritățile publice.

În ultimul rând, în baza acestui principiu, obligațiile impuse privaților prin acte normative, cu privire la care aceștia nu au în realitate niciun drept de opțiune precum și proceduri obligatoriu de desfășurat de către un privat în baza altei proceduri demarată la inițiativa acestuia (de exemplu, actualizarea unor acte oficiale ca urmare a schimbării domiciliului sau sediului), vor fi făcute de către autoritățile competente din oficiu sau prin schimb automat de informații, privatul în cauză trebuind doar să fie notificat cu privire la actualizările făcute, după efectuarea acestora.

7. Descentralizarea – așa cum se menționează și în Argument, transferul cât mai multor prerogative și domenii de decizie de la centru către nivelul decizional cel mai apropiat de cetățean, anume către autoritățile locale, pe baza unui proces mai îndelungat în timp, care să aibă ca finalitate păstrarea la centru doar a deciziilor privind securitatea națională, chestiunile care țin de cetățenie, infrastructura de transport de interes european sau internațional, statistica oficială, politica monetară și politica externă a țării; în rest, toate deciziile concrete care privesc o comunitate să fie luate și implementate în principal de către autoritățile locale.

8. Autonomia locală – potrivit căruia autoritățile locale trebuie să aibă dreptul legal și capacitatea efectivă din punct de vedere juridic şi administrativ de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale la nivelul cărora sunt alese, treburile publice.

9. Autodeterminarea – principiul potrivit căruia statul, prin toate autoritățile sale, alese sau numite, este dator să asigure și să garanteze oricărei persoane și comunități din această țară toate drepturile și condițiile de ordin civil, social, sau juridic, necesare împlinirii propriului destin conform propriilor convingeri, preferințe și în acord cu propria voință. Limite ale autodeterminării pot fi stabilite doar în cazuri temeinic justificate, din motive care țin de păstrarea ordinii publice sau a bunelor moravuri și pot fi instituite doar în mod strict și expres, prin lege.

10. Accesibilizarea resurselor și democratizarea economiei – statul se obligă să ia și să promoveze toate acele măsuri care permit accesul unui număr cât mai mare de entități și cetățeni, fără discriminare de niciun tip, atât la resursele economice disponibile, în special la capital, cât și la procesul decizional în entitățile economice în care activează fiecare, prin măsuri și acțiuni cum ar fi: cursuri de cunoștințe în domeniul educației financiare și al managementului, stimularea și promovarea a diverse forme de investiții publice sau private, de tip fonduri de investiții, titluri și obligațiuni de stat, implicarea populației în finanțarea a diverse investiții publice de infrastructură (drumuri, căi ferate, spitale, școli etc.), stimularea și promovarea celor mai democratice forme de organizații economice (societăți cooperative, mutuale sau cu subscripție publică, conform legislației naționale și europene în vigoare), precum și reformarea regulilor de organizare și funcționare a societăților comerciale.

11. Șanse egale pentru toți – fiecărui cetățean și fiecărei comunități să li se garanteze faptul că pornesc de pe poziții egale în orice demers social, economic, politic sau juridic ar dori să întreprindă. Acest principiu rezidă din caracterul realist al democratismului. Astfel, noi, cei care credem în democratism, considerăm că în actualul stadiu de dezvoltare al omenirii și al societății, dezideratul asigurării de șanse egale pentru toți este maximul de echitate și dreptate socială care se poate obține. Orice s-ar promite mai mult, ar intra în sfera utopicului și idealismului.

12. De la fiecare după propriile capacități, fiecăruia după propria contribuție – acesta este un principiu a cărui aplicare, în aparență, ar adânci inegalitatea dintre cetățeni și comunități, care însă, din punct de vedere democratic, reprezintă unica soluție de asigurare a corectitudinii și justiției economice și sociale.

13. De la fiecare după propriile capacități, fiecăruia după propriile nevoi – Aparent, acest principiu se contrazice, se anulează și se exclude reciproc cu principiul de la punctul 12. De fapt, acest principiu se completează cu cel de la punctul 12. Astfel, pentru a asigura corectitudinea și pentru a înfăptui justiția socială până la capăt, trebuie să existe excepții de la principiul enunțat la punctul 12, cum ar fi de exemplu cazul copiilor, persoanelor cu dizabilități sau altor cetățeni sau categorii de persoane care, din motive independente de voința lor, nu pot aduce o contribuție semnificativă sau nu pot aduce comunității nicio contribuție economică sau socială, ceea ce nu înseamnă că aceste persoane trebuie să moară sau să trăiască în mizerie și fără un minim confort.

Cu alte cuvinte, principiul de la punctul 12 ar trebui să reprezinte regula, iar principiul de la acest punct ar trebui să constituie excepția, care să fie însă, ca toate celelalte excepții, de strictă interpretare și aplicare.

14. Un stat în slujba cetățenilor, nu invers – prin care să se dea în sfârșit sens principiului general de drept civil potrivit căruia orice persoană juridică (în acest caz, persoanele juridice de drept public, instituțiile, serviciile și structurile statului) pot desfășura doar acele activități și efectua doar acele acte care sunt în strict acord cu scopul pentru care acestea au fost înființate.

Cu alte cuvinte, fără abuzuri și decizii luate numai și numai în interesul personal al unor oficiali sau al apropiaților acestora.

15. Principiul nediscriminării – nicio persoană nu va fi discriminată din motive care țin de etnie, naționalitate, rasă, apartenență religioasă, convingeri politice ori spirituale sau orientare sexuală.

16. Principiul competenței profesionale – în procesele de alegere, selecție sau numire într-o funcție, vor prima criteriile care țin de competența și experiența profesională a candidatului, astfel încât:

– pe de o parte, nicio persoană nu va fi avantajată sau dezavantajată în favoarea sau în detrimentul unei alte persoane aparținând unei minorități ori unui grup social sau de persoane, pe criterii care țin de etnie, naționalitate, rasă, apartenență religioasă, convingeri politice ori spirituale sau orientare sexuală. Excepție fac programele special create pentru promovarea drepturilor anumitor minorități sau grupuri sociale ori de persoane, considerate ca defavorizate în societate, însă asemenea programe se pot crea doar pe baze temeinic justificate;

– pe de altă parte, numirile în funcții publice pe criterii și prin mecanisme pur politice sunt excepționale, deci expres și limitativ prevăzute de lege, fiind permise în principal la nivel de prim-ministru, miniștri și secretari de stat.

17. Principiul exercitării puterii în colectiv – potrivit acestui principiu, care izvorăște direct din natura democratică a statului, autoritățile publice vor fi organizate în așa fel încât să fie conduse mai degrabă prin organe colective (de exemplu, consilii de administrație sau colegii de conducere), decât de organe de conducere individuale.

3. ADMINISTRAȚIA LOCALĂ

3.1. Municipalitățile

3.1.1. Considerații generale

Se propune reorganizarea administrativ-teritorială a țării prin unirea satelor, comunelor și orașelor mai mici cu cea mai apropiată localitate urbană de importanță administrativă și economică (municipiu sau oraș). Din această unire de sate, comune, orașe și municipii vor rezulta noi unități administrativ-teritoriale, denumite ”municipalități”. Acestea vor avea în centru municipiile, însă pentru buna administrare a teritoriului, pentru considerente economice, de coordonare coerentă a infrastructurii sau de alt tip, se pot organiza municipalități și în jurul orașelor care nu sunt municipii. De exemplu, din rațiuni de bună organizare a justiției, se poate propune formarea de municipalități deopotrivă în jurul orașelor în care funcționează judecătorii. O propunere de reorganizare administrativ-teritorială având ca și reper constituirea municipalităților în jurul localităților urbane în care funcționează instanțe judecătorești, precum și în jurul municipiilor, se regăsește în Anexa 1.

Similar municipiilor, orașelor și comunelor de acum, municipalitățile vor fi unități administrativ-teritoriale cu personalitate juridică și cu patrimoniu propriu.

3.1.2. Constituirea municipalităților

Dat fiind că reorganizarea administrativ-teritorială în municipalități presupune desființarea unui număr semnificativ de localități la nivel național, această reorganizare se va face treptat, cu respectarea strictă a principiilor democrației și autodeterminării. Astfel, fiecare municipalitate în parte se va înființa prin voința majorității (50% + 1) locuitorilor din fiecare unitate administrativ-teritorială care încetează a exista prin înființarea municipalității, exprimată prin vot, la referendumul local organizat în fiecare comunitate invitată să facă parte din municipalitatea proiectată.

În acest sens, conform legislației emisă de către autoritățile centrale în acest sens, se vor forma adunările de constituire a municipalităților, din care vor face parte câte un reprezentant desemnat prin vot de către fiecare consiliu local al unităților administrativ-teritoriale invitate să participe la înființarea municipalității. Scopul adunărilor de constituire a municipalităților este acela de a elabora statutul municipalității proiectate, document juridic care va fi întocmit ținând seama de reglementările care se vor emite de la nivel central în acest sens și care va cuprinde informații cu privire la:

– patrimoniul municipalității – totalitatea bunurilor, drepturilor și obligațiilor care vor fi proprietatea municipalității sau care se vor afla în administrarea acesteia, conform unei liste care se va constitui ca anexă la statut și care se va actualiza ori de câte ori apar modificări cu privire la patrimoniu;

– organele de conducere deliberative și executive ale municipalității, cu stabilirea drepturilor, obligațiilor, competențelor, precum și a comisiilor de specialitate, serviciilor și departamentelor care vor face parte din acestea, conform regulamentelor de organizare și funcționare, care se vor constitui ca anexe la statutul municipalității;

– instituțiile publice care vor funcționa în subordinea sau administrarea municipalității, urmând ca drepturile, obligațiile, și competențele acestora să fie aprobate prin regulamentele corespunzătoare de organizare și funcționare de către forul legislativ al municipalității,  la propunerea autorității de conducere executive a acesteia;

– sursele de finanțare ale municipalității;

– dispoziții privind elaborarea bugetului municipalității;

– informații tehnice și specifice, cum ar fi: limitele teritoriale ale municipalității, localitățile din a căror comasare rezultă municipalitatea, date privind populația acesteia, principalele ramuri economice, resursele naturale ale municipalității și geografia acesteia etc.;

– drepturile și obligațiile cetățenilor, inclusiv modalitățile de participare a acestora la luarea deciziilor publice;

– tipurile de asocieri cu alte unități administrativ-teritoriale, din țară sau din străinătate, la care municipalitatea poate adera, precum și procedurile și condițiile de aderare;

– prin statut, cetățenii împuternicesc autoritățile deliberative și executive ale municipalității ca, în numele lor, să modifice statutul, conform legii și competențelor conferite prin statut, cu obligația însă de a se stabili și situațiile în care modificările la statutul municipalității să nu se poată face decât după organizarea unui referendum local;

– alte dispoziții care se consideră necesare și relevante.

Proiectul de statut va fi lansat în dezbatere publică pentru o perioadă de 60 de zile, timp în care cetățenii comunităților vizate își vor putea exprima și transmite sugestiile și propunerile adunării de constituire a municipalității. Se va institui și obligația ca, în acest termen de 60 de zile, să se organizeze în toate comunitățile invitate să constituie municipalitatea proiectată, conferințe, seminarii, emisiuni radio, televizate sau podcast-uri pe tema proiectului de statut, dezbateri și alte forme de publicizare, explicare, detaliere și clarificare a tuturor aspectelor care țin de proiectul de statut.

După expirarea perioadei de dezbatere publică, adunarea de constituire a municipalității are la dispoziție 30 de zile să modifice și să completeze proiectul de statut, luând în considerare sugestiile și opiniile transmise de către cetățeni în timpul perioadei de dezbatere publică.  

Forma finală a statutului va fi publicată și difuzată în interiorul comunităților vizate cu 30 zile înaintea datei stabilite pentru organizarea referendumului local de constituire a municipalității.

Orice decizie de înființare a unei municipalități în alt mod decât prin votul majorității cetățenilor din fiecare dintre localitățile vizate de înființarea municipalității, exprimat prin referendum local, este nulă absolut, astfel încât voința populară exprimată prin vot trebuie să fie o condiție esențială de validitate a înființării municipalității, precum și baza existenței acesteia.

După înființare, adunarea de constituire a municipalității își încetează existența.

Predarea-primirea totalității patrimoniilor și activităților între vechile unități administrativ-teritoriale (municipii, orașe, comune și sate) și municipalități, precum și între instituțiile și companiile aflate în administrarea sau subordinea vechilor unități administrativ-teritoriale, ori în cadrul cărora acestea sunt acționari majoritari, și instituțiile și companiile care se vor afla în administrarea sau subordinea municipalităților, ori în cadrul cărora acestea vor fi acționari majoritari, se vor face într-un termen rezonabil, de minim 3 – maxim 5 ani, stabilit prin lege. Tot prin lege se vor reglementa procedurile de predare-primire între vechile și noile foruri și instituții locale.

Municipalitățile vor fi împărțite în subdiviziuni, fără personalitate juridică, denumite „localități”, reprezentate de  unitățile administrativ-teritoriale (municipii, orașe, comune și sate) care, prin comasare, au dat naștere municipalităților.

Capitala țării va fi în continuare la București, care va fi împărțit în cele 6 sectoare ale sale.

3.1.3. Organele de conducere ale municipalității

A. Consiliul municipal (cu rol deliberativ) – ales prin vot de către cetățenii municipalității, o dată la 4 ani.

Consiliul municipal va fi condus de un președinte, secondat de unul sau doi vicepreședinți, în funcție de numărul de locuitori ai municipalității. Președintele și vicepreședintele (sau vicepreședinții, după caz), toți cu drept de vot în cadrul consiliului municipal, vor fi aleși de către consilierii municipali în fiecare an.

Președintele consiliului municipal va avea rolul de a coordona pregătirea ședințelor consiliului municipal, de a le conduce și prezida.

În caz de imposibilitate a îndeplinirii funcției de către președinte, acesta va fi înlocuit, pe parcursul perioadei de imposibilitate a exercitării funcției sale de către vicepreședinte, în caz că municipalitatea are doar 1 vicepreședinte, sau de către unul dintre vicepreședinți. Ca regulă, vicepreședintele care exercită temporar funcția de președinte este desemnat de către însuși președintele, prin împuternicire scrisă care va cuprinde limitele și perioada de timp a împuternicirii. În caz că președintelui îi este imposibil să emită o asemenea împuternicire, în situația consiliilor municipale cu doi vicepreședinți, consiliul municipal, prin hotărâre, va decide cu privire la vicepreședintele care va exercita temporar funcția de președinte al consiliului, hotărâre care va cuprinde limitele și perioada de timp a împuternicirii. Dacă nici președintele și nici vicepreședintele (sau vicepreședinții) nu pot exercita funcția de coordonare a pregătirii, conducere și prezidare a ședințelor de consiliu municipal, consilierii vor alege la începutul fiecărei ședințe desfășurată în asemenea condiții, un președinte de ședință.

În funcție de numărul de locuitori ai municipalității, se va stabili și numărul de consilieri municipali (inclusiv președintele și vicepreședintele sau vicepreședinții, după caz), astfel:

– între 0 – 19.999 locuitori, inclusiv – 17 consilieri municipali și 1 vicepreședinte;

– între 20.000 – 49.999 locuitori, inclusiv – 19 consilieri municipali și 1 vicepreședinte;

– între 50.000 – 99.999 locuitori, inclusiv – 21 consilieri municipali și 1 vicepreședinte;

– între 100.000 – 199.999 locuitori, inclusiv – 23 consilieri municipali și 2 vicepreședinți;

– între 200.000 – 299.999 locuitori, inclusiv – 25 consilieri municipali și 2 vicepreședinți;

– peste 300.000 locuitori, inclusiv – 27 consilieri municipali și 2 vicepreședinți.

Pentru îndeplinirea atribuțiilor sale, consiliul municipal se va organiza în comisii de specialitate, aprobate prin regulamentul de organizare și funcționare a consiliului municipal, care vor avea rolul de a dezbate inițiativele de hotărâri propuse spre votare consiliului municipal. Comisiile de specialitate vor fi organizate pe domenii de reglementare și pot fi înființate în următoarele:

– comisia economică, financiară, de buget municipal, fiscalitate, investiții și achiziții publice municipale;

– comisia de transporturi, infrastructură municipală (incluzând instituții sanitare, educaționale, de cultură, sau divertisment, alte elemente de infrastructură municipală) și utilități publice;

– comisia de ordine publică la nivel municipal;

– comisia juridică;

– comisia de cadastru, urbanism și amenajarea teritoriului la nivel municipal.

B. Primarul (organ executiv) – ales prin vot de către cetățenii municipalității o dată la 4 ani, printr-un proces electoral format din două tururi de scrutin, cu excepția situației în care un candidat obține din primul tur minim 50%+1 din totalul voturilor valabil exprimate. Primarul va fi secondat de unul sau doi viceprimari, cu mandat de 4 ani, la rândul lor aleși odată cu primarul, ca partener/i de candidatură ai acestuia. Numărul viceprimarilor va fi stabilit la nivelul fiecărei municipalități, în funcție de numărul de locuitori ai municipalității, astfel:

– între 0 – 99.999 locuitori, inclusiv – 1 viceprimar;

– peste 100.000 locuitori – 2 viceprimari.

Primarul, împreună cu aparatul său de specialitate format din unul sau doi viceprimari și departamente înființate pe fiecare domeniu de activitate, cu stricta respectare a principiului eficienței în utilizarea resurselor de către autoritățile publice (administrare fiscală și finanțele municipale, investiții și achiziții publice municipale, ordinea publică municipală, curățenia spațiilor publice și întreținerea spațiilor verzi, instituțiile de educație, sănătate, cultură și divertisment aflate în administrarea municipalității, centralele energetice și rețelele de utilități publice de interes municipal, căile de transport municipale etc.), exercită funcția executivă la nivelul municipalității, prin gestionarea patrimoniului unității administrativ-teritoriale, administrarea treburilor curente ale municipalității, asigurarea corectei puneri în aplicare a legilor Parlamentului și a deciziilor celorlalte autorități centrale și regionale, precum și ale consiliului municipal. Primarul are drept de inițiativă legislativă la nivelul municipalității.

Primarul este reprezentantul legal al municipalității, urmând să o reprezinte în fața oricăror alte persoane fizice și/sau juridice, publice și/sau private, române și/sau străine, precum și să reprezinte municipalitatea în justiție.

Viceprimarul (sau viceprimarii), investit/investiți prin votul cetățenilor, va/vor coordona domeniul/domeniile încredințat/e de către primar prin mandat scris. De asemenea, în caz de imposibilitate a exercitării temporare a funcției sale de către primar, aceasta se va realiza de către viceprimar sau unul dintre viceprimari, pe baza împuternicirii scrise a primarului, care va cuprinde limitele și perioada de timp a împuternicirii. În caz de imposibilitate a emiterii unei asemenea împuterniciri de către primar, în situația municipalităților cu doi viceprimari, precum și în cazul în care nici primarul, nici viceprimarul sau viceprimarii nu își pot exercita funcția, până la revenirea la normal, funcția executivă la nivelul municipalității va fi exercitată de către o persoană din aparatul de specialitate al primarului, desemnată prin hotărâre a consiliului municipal, care va cuprinde limitele și perioada de timp a mandatului încredințat.

3.2. Regiunile

3.2.1. Considerații generale

Se propune reorganizarea administrativ-teritorială a țării pe baza regionalizării, care se poate face ținând cont de mai multe criterii (istorice, culturale, geografice, economice). O regiune va fi unitatea administrativ-teritorială formată din două sau mai multe municipalități, înființată prin comasarea a două sau mai multe județe actuale.

Similar județelor, regiunile vor fi unități administrativ-teritoriale cu personalitate juridică și cu patrimoniu propriu.

3.2.2. Constituirea regiunilor

La fel ca și în cazul constituirii municipalităților, înființarea regiunilor se va face cu respectarea strictă a principiilor democrației și autodeterminării. Astfel, fiecare regiune în parte se va înființa prin voința majorității (50% + 1) locuitorilor fiecăruia dintre județele care încetează a exista prin înființarea regiunii, exprimată prin vot, la referendumul local organizat în fiecare comunitate invitată să facă parte din regiunea proiectată.

Conform legislației emisă de către autoritățile centrale în acest sens, se vor forma adunările de constituire a regiunilor, din care vor face parte câte un reprezentant desemnat prin vot de către fiecare consiliu județean al unităților administrativ-teritoriale invitate să participe la înființarea regiunii. Scopul adunărilor de constituire a regiunilor este acela de a elabora statutul regiunii proiectate, document juridic care va fi întocmit ținând seama de reglementările care se vor emite de la nivel central în acest sens și care va cuprinde informații cu privire la:

– patrimoniul regiunii – totalitatea bunurilor, drepturilor și obligațiilor care vor fi proprietatea regiunii sau care se vor afla în administrarea acesteia, conform unei liste care se va constitui ca anexă la statut și care se va actualiza ori de câte ori apar modificări cu privire la patrimoniu;

– organele de conducere deliberative și executive ale regiunii, cu stabilirea drepturilor, obligațiilor, competențelor, precum și a comisiilor de specialitate, serviciilor și departamentelor care vor face parte din acestea, conform regulamentelor de organizare și funcționare, care se vor constitui ca anexe la statutul regiunii;

– instituțiile publice care vor funcționa în subordinea sau administrarea regiunii, urmând ca stabilirea drepturilor, obligațiilor, și competențelor acestora să se aprobe de către consiliul regional, prin regulamentele de organizare și funcționare corespunzătoare;

– sursele de finanțare ale regiunii;

– dispoziții privind elaborarea bugetului regiunii;

– informații tehnice și specifice, cum ar fi: limitele teritoriale ale regiunii, județele din a căror comasare rezultă regiunea, date privind populația acesteia, principalele ramuri economice, resursele naturale ale regiunii și geografia acesteia etc.;

– drepturile și obligațiile cetățenilor, inclusiv modalitățile de participare a acestora la luarea deciziilor publice;

– tipurile de asocieri cu alte unități administrativ-teritoriale, din țară sau din străinătate, la care regiunea poate adera, precum și procedurile și condițiile de aderare;

– prin statut, cetățenii împuternicesc autoritățile deliberative și executive ale regiunii ca, în numele lor, să modifice statutul, conform legii și competențelor conferite prin statut, cu obligația însă de a se stabili și situațiile în care modificările la statutul regiunii să nu se poată face decât după organizarea unui referendum local;

– alte dispoziții care se consideră necesare și relevante.

Proiectul de statut va fi lansat în dezbatere publică pentru o perioadă de 60 de zile, timp în care cetățenii județelor vizate își vor putea exprima și transmite sugestiile și propunerile adunării de constituire a regiunii. Se va institui și obligația ca, în acest termen de 60 de zile, să se organizeze în toate județele invitate să constituie regiunea proiectată, conferințe, seminarii, emisiuni radio, televizate sau podcast-uri pe tema proiectului de statut, dezbateri și alte forme de publicizare, explicare, detaliere și clarificare a tuturor aspectelor care țin de proiectul de statut.

După expirarea perioadei de dezbatere publică, adunarea de constituire a regiunii are la dispoziție 30 de zile să modifice și să completeze proiectul de statut, luând în considerare sugestiile și opiniile transmise de către cetățeni în timpul perioadei de dezbatere publică. 

Forma finală a statutului va fi publicată și difuzată în interiorul județelor vizate cu 30 de zile înaintea datei stabilite pentru organizarea referendumului local de constituire a regiunii.

Orice decizie de înființare a unei regiuni în alt mod decât prin votul majorității cetățenilor din fiecare dintre județele vizate de înființarea regiunii, exprimat prin referendum local, este nulă absolut, astfel încât voința populară exprimată prin vot trebuie să fie o condiție esențială de validitate a înființării regiunii, precum și baza existenței acesteia.

După constituire, adunarea de constituire a regiunii își încetează existența.

Predarea-primirea totalității patrimoniilor și activităților între vechile unități administrativ-teritoriale (județe) și regiuni, precum și între instituțiile și companiile aflate în administrarea sau subordinea județelor, ori în cadrul cărora acestea sunt acționari majoritari, și instituțiile și companiile care se vor afla în administrarea sau subordinea regiunilor, ori în cadrul cărora acestea vor fi acționari majoritari, se vor face într-un termen rezonabil, de minim 3 – maxim 5 ani, stabilit prin lege. Tot prin lege se vor reglementa procedurile de predare-primire între vechile foruri și instituții județene și noile foruri și instituții regionale.

3.2.3. Considerații de ordin geografic privind regiunile

Regionalizarea, conform principiilor democratismului, este cea potrivit Anexei 1, în care primează criteriile economice. Astfel, se propune reorganizarea administrativ-teritorială prin comasarea actualelor județe în următoarele regiuni, care astfel vor lua ființă:

1. Regiunea Moldova Nord – formată din comasarea județelor, Suceava și Botoșani, cu reședința regiunii la municipalitatea Suceava

2. Regiunea Moldova Centru – formată din comasarea județelor Neamț, Iași, Bacău și Vaslui, cu reședința regiunii la municipalitatea Iași

3. Regiunea Dunăre-Carpații de Curbură – formată din comasarea județelor Vrancea, Galați, Buzău și Brăila, cu reședința regiunii la municipalitatea Galați

4. Regiunea Dobrogea – formată din comasarea județelor Constanța și Tulcea, cu reședința regiunii la municipalitatea Constanța

5. Regiunea Muntenia Sud – formată din comasarea județelor Teleorman, Giurgiu, Ilfov, Ialomița și Călărași, cu reședința regiunii la municipalitatea Giurgiu

6. Regiunea Muntenia Nord – formată din comasarea județelor Argeș, Dâmbovița Prahova, cu reședința regiunii la municipalitatea Ploiești

7. Regiunea Oltenia – formată din comasarea județelor Mehedinți, Dolj, Gorj, Olt și Vâlcea, cu reședința regiunii la municipalitatea Craiova

8. Regiunea Banat – formată din comasarea județelor Timiș, Caraș-Severin și Arad, cu reședința regiunii la municipalitatea Timișoara

9. Regiunea Crișana-Maramureș – formată din comasarea județelor Bihor, Satu Mare și Maramureș, cu reședința regiunii la municipalitatea Oradea

10. Regiunea Transilvania Nord-Vest – formată din comasarea județelor Sălaj, Cluj, și Bistrița-Năsăud și Mureș, cu reședința regiunii la municipalitatea Cluj-Napoca

11. Regiunea Transilvania Sud-Est – formată din comasarea județelor Brașov, Covasna și Harghita, cu reședința regiunii la municipalitatea Brașov

12. Regiunea Transilvania Sud-Vest – formată din comasarea județelor Alba, Hunedoara și Sibiu, cu reședința regiunii la municipalitatea Sibiu.

O hartă a regiunilor rezultate în urma reorganizării județelor prin comasare se regăsește în Anexa 1.

3.2.4. Organele de conducere ale regiunii

A. Consiliul regional (cu rol deliberativ) – organul suprem de conducere al regiunii, ales prin vot de către cetățenii acesteia, care va fi condus de către un președinte și unul sau doi vicepreședinți, în funcție de numărul de locuitori ai regiunii, cu drept de vot în cadrul consiliului regional, aleși de către consilierii regionali în fiecare an.

Numărul de membri ai fiecărui consiliu regional (incluzând președintele și vicepreședinții acestuia), precum și numărul de vicepreședinți sunt aspecte care vor fi stabilite, conform principiului proporționalității, în funcție de numărul de locuitori ai fiecărei regiuni, astfel:

– între 0 – 999.999 locuitori inclusiv: 32 de consilieri regionali și 1 vicepreședinte;

– între 1.000.000 – 1.499.999 locuitori inclusiv: 34 de consilieri regionali și 1 vicepreședinte;

– între 1.500.000 – 1.999.999 locuitori inclusiv: 36 de consilieri regionali și 2 vicepreședinți;

– peste 2.000.000 locuitori: 38 de consilieri regionali și 2 vicepreședinți.

Ținând cont de criteriul numărului de locuitori ai fiecărei regiuni (potrivit ultimului recensământ efectuat în anul 2022), ar rezulta următoarele date:

1. Regiunea Moldova Nord (1.035.372 locuitori) – 34 de consilieri regionali și 1 vicepreședinte;

2.Regiunea Moldova Centru (2.191.064 locuitori) – 38 de consilieri regionali și 2 vicepreședinți;

3.Regiunea Dunăre-Carpații de Curbură (1.525.184 locuitori) – 36 de consilieri regionali și 2 vicepreședinți;

4.Regiunea Dobrogea (849.352 locuitori) – 32 de consilieri regionali 1 vicepreședinte;

5.Regiunea Muntenia Sud (3.379.553 locuitori) – 38 de consilieri regionali și 2 vicepreședinți;

6.Regiunea Muntenia Nord (1.744.453 locuitori) – 36 de consilieri regionali și 2 vicepreședinți;

7.Regiunea Oltenia (1.873.606 locuitori) – 36 de consilieri regionali și 2 vicepreședinți;

8.Regiunea Banat (1.307.264 locuitori) – 34 de consilieri regionali 1 vicepreședinte;

9.Regiunea Crișana-Maramureș (1.334.440 locuitori) – 34 de consilieri regionali 1 vicepreședinte;

10.Regiunea Transilvania Nord-Vest (1.705.546 locuitori) – 36 de consilieri regionali și 2 vicepreședinți;

11.Regiunea Transilvania Sud-Est (1.038.607 locuitori) – 34 de consilieri regionali 1 vicepreședinte;

12.Regiunea Transilvania Sud-Vest (1.075.923 locuitori) – 34 de consilieri regionali 1 vicepreședinte.

Președintele consiliului regional va avea doar rolul de a coordona pregătirea ședințelor consiliului regional, de a le conduce și prezida.

În caz de imposibilitate a îndeplinirii funcției de către președinte, acesta va fi înlocuit, pe parcursul perioadei de imposibilitate a exercitării funcției sale de către vicepreședinte, în caz că municipalitatea are doar 1 vicepreședinte, sau de către unul dintre vicepreședinți. Ca regulă, vicepreședintele care exercită temporar funcția de președinte este desemnat de către însuși președintele, prin împuternicire scrisă care va cuprinde limitele și perioada de timp a împuternicirii. În caz că președintelui îi este imposibil să emită o asemenea împuternicire, în situația consiliilor regionale cu doi vicepreședinți, consiliul regional, prin hotărâre, va decide cu privire la vicepreședintele care va exercita temporar funcția de președinte al consiliului, hotărâre care va cuprinde limitele și perioada de timp a împuternicirii. Dacă nici președintele și nici vicepreședintele (sau vicepreședinții) nu pot exercita funcția de coordonare a pregătirii, conducere și prezidare a ședințelor de consiliu regional, consilierii vor alege la începutul fiecărei ședințe desfășurată în asemenea condiții, un președinte de ședință.

Pentru îndeplinirea atribuțiilor sale, consiliul regional se va organiza în comisii de specialitate, aprobate prin regulamentul de organizare și funcționare a consiliului regional, care vor avea rolul de a dezbate inițiativele de hotărâri propuse spre votare consiliului regional. Comisiile de specialitate vor fi organizate pe domenii de reglementare și pot fi înființate în următoarele domenii:

– comisia economică, financiară, de buget regional, fiscalitate, investiții și achiziții publice regionale;

– comisia de transporturi, infrastructură regională (incluzând instituții sanitare, educaționale, de cultură, sau divertisment, alte elemente de infrastructură regională) și utilități publice;

– comisia de agricultură, silvicultură, alimentație publică și igienă alimentară;

– comisia de protecție a mediului;

– comisia de muncă și protecție socială;

– comisia pentru ordine publică și situații de urgență;

– comisia juridică;

– comisia de cadastru, urbanism și amenajarea teritoriului la nivel regional;

– comisia de sănătate;

– comisia de educație și formare profesională continuă.

B. Președintele executiv al regiunii (organ executiv regional) – Forul executiv al regiunii va fi reprezentat de președintele executiv al regiunii și de aparatul propriu de specialitate al acestuia. Președintele executiv va fi ales prin vot de către cetățenii regiunii o dată la 4 ani, printr-un proces electoral format din două tururi de scrutin, cu excepția situației în care un candidat obține din primul tur minim 50%+1 din totalul voturilor valabil exprimate. Președintele executiv va fi secondat de unul sau doi vicepreședinți executivi, cu mandat de 4 ani, la rândul lor aleși odată cu președintele executiv, ca partener/i de candidatură ai acestuia.

Numărul vicepreședinților executivi va fi stabilit la nivelul fiecărei regiuni, în funcție numărul de locuitori ai regiunii, astfel:

– între 0 – 1.499.999 locuitori inclusiv: 1 vicepreședinte executiv;

– peste 1.500.000 de locuitori: 2 vicepreședinți executivi.

Ținând cont de criteriul numărului de locuitori ai fiecărei regiuni (potrivit ultimului recensământ efectuat în anul 2022), ar rezulta următoarele date:

1. Regiunea Moldova Nord (1.035.372 locuitori) –1 vicepreședinte executiv;

2. Regiunea Moldova Centru (2.191.064 locuitori) –2 vicepreședinți executivi;

3. Regiunea Dunăre-Carpații de Curbură (1.525.184 locuitori) –2 vicepreședinți executivi;

4. Regiunea Dobrogea (849.352 locuitori) – 1 vicepreședinte executiv;

5. Regiunea Muntenia Sud (3.379.553 locuitori) –2 vicepreședinți executivi;

6. Regiunea Muntenia Nord (1.744.453 locuitori) – 2 vicepreședinți executivi;

7. Regiunea Oltenia (1.873.606 locuitori) – 2 vicepreședinți executivi;

8. Regiunea Banat (1.307.264 locuitori) –1 vicepreședinte executiv;

9. Regiunea Crișana-Maramureș (1.334.440 locuitori) –1 vicepreședinte executiv;

10. Regiunea Transilvania Nord-Vest (1.705.546 locuitori) –2 vicepreședinți executivi;

11.Regiunea Transilvania Sud-Est (1.038.607 locuitori) – 34 de consilieri regionali 1 vicepreședinte;

12.Regiunea Transilvania Sud-Vest (1.075.923 locuitori) – 34 de consilieri regionali 1 vicepreședinte.

Președintele executiv al regiunii, împreună cu aparatul său de specialitate format din unul sau doi vicepreședinți executivi și departamente înființate conform nevoilor regiunii, cu stricta respectare a principiului eficienței în utilizarea resurselor de către autoritățile publice, exercită funcția executivă la nivelul regiunii, prin gestionarea patrimoniului unității administrativ-teritoriale, administrarea treburilor curente ale regiunii, asigurarea corectei puneri în aplicare a legilor Parlamentului și a deciziilor celorlalte autorități centrale, precum și hotărârile consiliului regional.

Președintele executiv are drept de inițiativă legislativă la nivelul regiunii.

Președintele executiv este reprezentantul legal al regiunii, urmând să o reprezinte în fața oricăror alte persoane fizice și/sau juridice, publice și/sau private, române și/sau străine, precum și să reprezinte regiunea în justiție.

Vicepreședintele executiv (sau vicepreședinții executivi), investit/investiți prin votul cetățenilor, va/vor coordona domeniul/domeniile încredințat/e de către președintele executiv prin mandat scris. De asemenea, în caz de imposibilitate a exercitării temporare a funcției sale de către președintele executiv,  aceasta se va realiza de către vicepreședintele executiv sau unul dintre vicepreședinți, pe baza împuternicirii scrise a președintelui executiv al regiunii, care va cuprinde limitele și perioada de timp a împuternicirii. În caz de imposibilitate a emiterii unei asemenea împuterniciri de către președintele executiv, în situația regiunilor cu doi vicepreședinți executivi, precum și în cazul în care nici președintele executiv al regiunii, nici vicepreședintele sau vicepreședinții executivi nu își pot exercita funcția, până la revenirea la normal, funcția executivă la nivelul regiunii va fi exercitată de către o persoană din aparatul de specialitate al președintelui executiv al regiunii, desemnată prin hotărâre a consiliului regional, care va cuprinde limitele și perioada de timp a mandatului încredințat.

4. ADMINISTRAȚIA CENTRALĂ

4.1. Puterea Legislativă (Parlamentul)

4.1.1. Considerații generale

Puterea legislativă va fi exercitată, ca și până acum, de Parlament. Acesta va avea un număr de maxim 300 de parlamentari și va fi organizat în două camere:

– Camera Regiunilor;

– Camera Municipalităților.

4.1.2. Comisiile de specialitate organizate în cadrul camerelor parlamentare

Similar situației actuale, fiecare cameră va avea organizate comisii de specialitate, astfel:

a). o comisie economică (va emite avize, rapoarte și opinii privind: industriile, serviciile, comerțul, sprijinirea mediului antreprenorial, combaterea practicilor anti-concurențiale, turismul, autorizațiile și avizele de funcționare pentru diverse activități și alte reglementări de ordin economic);

b). o comisie de buget, fiscalitate și de finanțe-bănci (va emite avize, rapoarte și opinii privind: fiscalitatea și procedurile fiscale, activitățile bancare, cele de finanțare non-bancare, sistemele de plăți, asigurările și re-asigurările, piața de capital, finanțarea administrației publice etc.);

c). o comisie de transporturi și infrastructură (va emite avize, rapoarte și opinii privind: căile de comunicații rutiere, feroviare, porturi, aeroporturi);

d). o comisie pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi conexe;

e). o comisie pentru respectarea drepturilor omului, pentru culte, combaterea abuzurilor și discriminărilor de orice tip și pentru drepturile minorităților de orice tip;

f). o comisie de administrație publică, urbanism, cadastru și amenajarea teritoriului (va emite avize, rapoarte și opinii privind: construcțiile și calitatea în construcții, planurile urbanistice, organizarea și funcționarea regiunilor și a municipalităților etc.);

g). o comisie pentru protecția mediului;

h). o comisie pentru energie și eficiență energetică;

i). o comisie pentru muncă și protecție socială;

j). o comisie pentru sănătate, familie și sport;

k). o comisie pentru educație și formare profesională continuă;

l). o comisie pentru cultură, arte și media;

m). o comisie juridică, pentru disciplină și imunități;

n). o comisie pentru securitate națională (va emite avize, rapoarte și opinii privind: armata și înzestrarea militară a țării, securitatea energetică, alimentară, financiară și cibernetică, precum și cu privire la infrastructura critică a țării, care face parte din securitatea națională);

o). comisia pentru ordine publică și situații de urgență;

p). comisia pentru politică externă, afaceri europene și drepturile românilor de pretutindeni;

q). comisia pentru telecomunicații, digitalizare, tehnologie și știință;

r). comisia pentru tineret.

De asemenea, Parlamentul va avea în subordine serviciile secrete, sens în care va avea, ca și până acum, organizate comisii de specialitate pentru supravegherea și controlul civil al activității acestora.

4.1.3. Numărul de parlamentari

Parlamentul va fi ales ca și până acum, o dată la 4 ani. Fiecare regiune va avea în fiecare dintre camerele Parlamentului câte un număr de parlamentari stabilit în funcție de principiul proporționalității, astfel:

– Camera Municipalităților: 1 reprezentant la 150.000 de locuitori;

– Camera Regiunilor: 1 reprezentant la 350.000 de locuitori.

Fracțiunile sub 0,5 rezultate din calcul se rotunjesc la 0, iar cele peste 0,5 rezultate din calcul se rotunjesc la 1.

Ar rezulta următorul număr de parlamentari pentru fiecare regiune în parte, atât în Camera Municipalităților, cât și în Camera Regiunilor:

Organizarea și funcționarea camerelor Parlamentului va fi ca și până acum, în ceea ce privește desfășurarea ședințelor, conducerea, regulamentul de organizare și funcționare etc.

4.2. Puterea Executivă

4.2.1. Guvernul

Rolul principal al Guvernului va fi acela de:

– administrare din punct de vedere executiv a domeniilor de reglementare de interes pentru administrația centrală reprezentate de securitatea națională, chestiunile care țin de cetățenie, infrastructura de transport de interes european și internațional, statistica oficială și politica externă a țării;

– asigurare, administrare și mentenanță din punct de vedere tehnic, a registrelor și portalurilor electronice publice, integrate în cloud-ul guvernamental: portalul registrului comerțului, REGES – fost Revisal, Registrul Agricol, platforma Ghişeu.ro, Spațiul Privat Virtual ANAF, platforma electronică de cadastru și carte funciară, portalul Registratură CSM etc.

În acest sens, în acord cu principiul eficienței folosirii resurselor de către autoritățile publice, Guvernul va fi organizat din următoarele componente instituționale:

a). Ministerul Securității Naționale, format din departamente în toate sectoarele critice, susceptibile să afecteze securitatea națională:

– armata și înzestrarea militară;

– infrastructura critică energetică a țării;

– infrastructura critică de transport;

– infrastructura critică de telecomunicații;

– securitatea cibernetică – acest departament se va ocupa și de asigurarea, administrarea și mentenanță din punct de vedere tehnic, a registrelor și portalurilor electronice publice, integrate sau care se vor integra în cloud-ul guvernamental: portalul registrului comerțului, REGES – Online (fost Revisal), Registrul Agricol, portalul Registratură CSM, SEAP, portalul ROeID, Ghișeu.ro, portaluri sau registre electronice de-ale autorităților locale etc.;

– securitatea financiară a țării;

– securitatea alimentară a țării;

– securitatea economică, prin prevenirea și combaterea practicilor anti-concurențiale cu impact la nivel național etc.

Toate celelalte autorități publice, centrale și locale, vor avea obligația de a coopera permanent cu Ministerul Securității Naționale, în vederea îndeplinirii atribuțiilor de menținere a siguranței statului.

b). Ministerul de Externe – coordonarea diplomației țării, în colaborare cu Președintele României;

c). Ministerul Transporturilor – care va gestiona construcția și întreținerea autostrăzilor, a drumurilor şi magistralelor feroviare de interes european, a porturilor și aeroporturilor de interes național și internațional;

d). Ministerul de Finanțe – având principalul scop de a elabora și supune spre aprobare celor în drept bugetul de stat anual, precum și să urmărească îndeplinirea acestuia;

e). Ministerul Statisticii Oficiale – care va avea atribuții privind colectarea, sintetizarea, prelucrarea, analizarea, publicarea și diseminarea datelor statistice de orice tip la nivel național;

f). Secretariatul General a Guvernului – care va avea atribuții și competențe pe linie de rezolvare a situațiilor de gospodărire internă la nivelul Guvernului, precum și acordarea, retragerea și celelalte situații privitoare la cetățenie.

4.2.2. Banca Națională a României

Instituție publică independentă, cu personalitate juridică, care va avea rolul, ca și până acum, de realizare a politicii monetare și de asigurare a stabilității prețurilor, sens în care va colabora cu toate instituțiile publice, centrale și locale, cu atribuții în domeniu, inclusiv cu Ministerul Securității Naționale, organizat în cadrul Guvernului, pentru asigurarea securității financiare a țării. De asemenea, Banca Națională a României va exercita funcția de reglementare, autorizare și supraveghere prudențială a instituțiilor de credit, bancare și non-bancare, precum și a societăților de pensii private, de asigurări și de piață de capital de pe teritoriul țării, sens în care această instituție va fi formată din următoarele secții:

– secția creditare și produse bancare – reglementare, autorizare și supraveghere instituții de credit (include administrarea Fondului de Garantare a Depozitelor Bancare);

– secția asigurări – reglementare, autorizare și supraveghere societăți de asigurări și conexe (include administrarea Fondului de Garantare a Asiguraților);

– secția pensii private – reglementare, autorizare și supraveghere societăți de pensii private și conexe;

– secția burse și piață de capital;

– secția reglementare, autorizare și supraveghere instituții financiare nebancare;

– secția politică monetară și stabilitate financiară.

Banca Națională a României va avea sucursale, fără personalitate juridică, în toate reședințele de regiune ale țării.

În acord cu principiul exercitării puterii în colectiv, Banca Națională a României va fi condusă de către un consiliu de administrație, format din 7 membri, cu mandat de 4 ani fiecare. Dintre aceștia, 6 membri vor fi șefii secțiilor Băncii Naționale a României iar al 7-lea membru va fi președintele consiliului de administrație și guvernatorul Băncii Naționale a României. De asemenea, 2 dintre șefii secțiilor Băncii Naționale a României, membri ai consiliului de administrație, vor fi vicepreședinți ai acestuia și vice-guvernatori ai Băncii Naționale a României. Toți membrii consiliului de administrație al Băncii Naționale a României vor avea drept de vot în cadrul consiliului. Deciziile privind conducerea acestei autorități vor fi luate prin vot de către membrii consiliului de administrație.

Șefii secțiilor Băncii Naționale a României, care vor fi în același timp și membri ai consiliului de administrație, vor fi desemnați prin hotărâre a camerelor reunite ale Parlamentului, la propunerea Președintelui României, din rândul unui număr de 2 candidați înscriși pentru fiecare loc de șef secție în cadrul Băncii Naționale a României, care, în acord cu principiul competenței profesionale, vor trebui să îndeplinească anumite criterii de competență, experiență și probitate profesională, stabilite prin lege.

De asemenea, înaintea prezentării în fața votului Parlamentului, candidații vor trebui să treacă     printr-un concurs de testare a competențelor și calităților necesare ocupării postului de șef secție și în același timp a unui loc în consiliul de administrație al Băncii Naționale a României, organizat de către Președintele României. Concursul va consta în examen scris și interviu iar modalitatea de susținere a acestuia va fi prevăzută prin lege. Concursul se va susține și dacă, pe un loc, doar un singur candidat se înscrie sau se califică conform condițiilor prevăzute de lege.

În acord cu principiul transparenței decizionale, cetățenii țării vor avea posibilitatea să se informeze pas cu pas cu privire la procesul de numire a șefilor de secție, în același timp membri ai consiliului de administrație al Băncii Naționale a României, astfel:

– CV-urile și scrisorile de intenție ale tuturor candidaților înscriși în cursă, precum și procedura în vigoare de desfășurare a concursului, se vor publica pe website-ul Președintelui României, cu minim 30 zile înaintea organizării concursului; orice candidatură va putea fi contestată la comisia de concurs organizată în cadrul președinției României, de către orice persoană interesată, în maxim 5 zile de la data publicării candidaturilor; comisia de concurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor contestațiilor în termen de maxim 5 zile de la data expirării termenului de depunere a acestora; persoana nemulțumită de soluția comisiei de concurs o poate contesta la secția de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție, în termen de 5 zile de la data comunicării soluției, iar instanța se pronunță prin hotărâre definitivă, asupra tuturor contestațiilor primite, în termen de maxim 5 zile de la data expirării termenului de atac;

– rezultatele concursului se vor publica pe website-ul Președintelui României, în termen de maxim 5 zile lucrătoare de la data acestuia;

– hotărârea de numire a șefilor de secție, în același timp membri ai consiliului de administrație al Băncii Naționale a României se va publica în Monitorul Oficial. Orice persoană interesată va putea ataca la secția de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție, în tot sau în parte, hotărârea Parlamentului de numire a șefilor de secție – membri ai consiliului de administrație al Băncii Naționale a României, inclusiv rezultatele concursului care au stat la baza numirii candidaților.

Statutul Băncii Naționale a României (care va cuprinde sediul central și sediile sucursalelor regionale, sursele de finanțare, structura instituției, dimensionarea personalului, organigrama, drepturile și obligațiile consiliului de administrație și ale personalului etc.), precum și regulamentul de organizare și funcționare al Băncii Naționale a României se aprobă și modifică prin lege, la propunerea consiliului de administrație.

Hotărârile privind întreținerea și paza sediului central și ale sediilor sucursalelor regionale ale Băncii Naționale a României, dotările necesare desfășurării activității acesteia, celelalte hotărâri privind gospodărirea activității curente, precum și numirea directorilor sucursalelor regionale ale instituției, vor fi luate de către consiliul de administrație. Numirea directorilor sucursalelor regionale se va face prin concurs desfășurat de către consiliul de administrație, în aceleași condiții precum concursul care se organizează de către Președintele României pentru membrii consiliului de administrație.

4.2.3.Președintele României

Va avea competențele și atribuțiile pe care le are și acum, conform Constituției. Principalele competențe ale Președintelui sunt și vor rămâne următoarele:

– funcția de comandant suprem al forțelor armate ale țării;

– atribuții pe linie de politică externă, în coordonare cu Ministerul de Externe;

– promulgarea legilor Parlamentului și posibilitatea de a invoca neconstituționalitatea lor, înainte de promulgare, precum și dreptul de a solicita, o singură dată, rediscutarea unei legi de către Parlament;

– propunerea primului-ministru;

– numirea și revocarea din funcție a magistraților;

– funcția de mediator între puterile statului și în general, în societate;

– în condițiile excepționale prevăzute de Constituție, dreptul de dizolvare a Parlamentului;

– conferirea de decorații și alte titluri de onoare cetățenilor români sau străini cu merite deosebite față de țară etc.

4.2.4. Autoritatea Electorală a României

Autoritatea va fi o instituție administrativă independentă, cu personalitate juridică și cu competență generală în materie electorală, care are misiunea de a asigura organizarea și desfășurarea alegerilor și a referendumurilor, atât de la nivel central cât și local, precum și finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale, cu respectarea Constituției, a legii și a standardelor internaționale și europene în materie. Autoritatea va avea în componență, pe lângă aparatul central, și structuri regionale, fără personalitate juridică.

În acord cu principiul exercitării puterii în colectiv, Autoritatea va fi condusă de către un consiliu de conducere, format din 3 membri, cu mandat de 4 ani. Ședințele consiliului de conducere vor fi pregătite și conduse de către un președinte, din rândul membrilor acestuia, stabilit anual, prin vot, de către membrii consiliului de conducere. Deciziile privind conducerea acestei autorități vor fi luate prin vot de către membrii consiliului de conducere.

Membrii consiliului de conducere vor fi desemnați prin hotărâre a camerelor reunite ale Parlamentului, la propunerea Președintelui României, din rândul unui număr de 2 candidați înscriși pentru fiecare loc de membru în consiliul de conducere al Autorității, care, în acord cu principiul competenței profesionale, vor trebui să îndeplinească anumite criterii de competență, experiență și probitate profesională, stabilite prin lege.

De asemenea, înaintea prezentării în fața votului Parlamentului, candidații vor trebui să treacă printr-un concurs de testare a competențelor și calităților necesare ocupării unui loc în consiliul de conducere al Autorității, organizat de către Președintele României. Concursul va consta în examen scris și interviu iar modalitatea de susținere a acestuia va fi prevăzută prin lege. Concursul se va susține și dacă, pe un loc, doar un singur candidat se înscrie sau se califică conform condițiilor prevăzute de lege.

În acord cu principiul transparenței decizionale, cetățenii țării vor avea posibilitatea să se informeze pas cu pas cu privire la procesul de numire a membrilor consiliului de conducere al Autorității, astfel:

– CV-urile și scrisorile de intenție ale tuturor candidaților înscriși în cursa pentru consiliul de conducere al Autorității, precum și procedura în vigoare de desfășurare a concursului, se vor publica pe website-ul Președintelui României, cu minim 30 zile înaintea organizării acestuia; orice candidatură va putea fi contestată la comisia de concurs organizată în cadrul președinției României, de către orice persoană interesată, în maxim 5 zile de la data publicării candidaturilor; comisia de concurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor contestațiilor în termen de maxim 5 zile de la data expirării termenului de depunere a acestora; persoana nemulțumită de soluția comisiei de concurs o poate contesta la secția de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție, în termen de 5 zile de la data comunicării soluției, iar instanța se pronunță prin hotărâre definitivă, asupra tuturor contestațiilor primite, în termen de maxim 5 zile de la data expirării termenului de atac;

– rezultatele concursului se vor publica pe website-ul Președintelui României, în termen de maxim 5 zile lucrătoare de la data acestuia;

– hotărârea de numire a membrilor consiliului de conducere al Autorității se va publica în Monitorul Oficial. Orice persoană interesată va putea ataca la secția de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție, în tot sau în parte, hotărârea Parlamentului de numire a membrilor consiliului de conducere al Autorității, inclusiv rezultatele concursului care au stat la baza numirii candidaților.

Statutul (care va cuprinde sediul central și sediile structurilor regionale ale Autorității, sursele de finanțare, structura instituției, dimensionarea personalului, organigrama, drepturile și obligațiile consiliului de conducere și ale personalului etc. ), precum și regulamentul de organizare și funcționare ale Autorității se aprobă și modifică prin lege, la propunerea consiliului de conducere al Autorității.

Hotărârile privind întreținerea și paza sediilor Autorității, dotările necesare desfășurării activității acesteia, precum și celelalte hotărâri privind gospodărirea activității curente, vor fi luate de către consiliul de conducere.

Structurile regionale ale Autorității vor fi conduse prin președinți regionali, aleși prin hotărâre a Camerei Regiunilor a Parlamentului, la propunerea consiliului de conducere al Autorității, după organizarea unor concursuri în aceleași condiții în care se desfășoară concursul de ocupare a unui post în cadrul consiliului de conducere al Autorității.

4.2.5. Curtea de Conturi a României

Curtea va fi o instituție administrativă independentă, cu personalitate juridică și cu competență generală de audit public extern, prin exercitarea controlului asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public. Curtea va avea în componență, pe lângă aparatul central, și structuri regionale, fără personalitate juridică, denumite ”camere”.

În acord cu principiul exercitării puterii în colectiv, Curtea va fi condusă de către un consiliu de conducere, denumit ”plen”, format din 18 membri (consilieri de conturi), cu mandat de 9 ani. Ședințele consiliului de conducere vor fi pregătite și conduse de către un președinte, din rândul membrilor acestuia, stabilit anual, prin vot, de către membrii plenului. Deciziile privind conducerea acestei autorități vor fi luate prin vot de către membrii plenului. O persoană poate fi aleasă în funcția de consilier de conturi doar o singură dată.

Consilierii de conturi, membrii ai plenului Curții de Conturi, vor fi desemnați prin hotărâre a camerelor reunite ale Parlamentului, la propunerea Președintelui României, din rândul unui număr de 2 candidați înscriși pentru fiecare loc de consilier de conturi, care, în acord cu principiul competenței profesionale, vor trebui să îndeplinească anumite criterii de competență, experiență și probitate profesională, stabilite prin lege.

De asemenea, înaintea prezentării în fața votului Parlamentului, candidații vor trebui să treacă printr-un concurs de testare a competențelor și calităților necesare ocupării unui loc în funcția de consilier de conturi, organizat de către Președintele României. Concursul va consta în examen scris și interviu iar modalitatea de susținere a acestuia va fi prevăzută prin lege. Concursul se va susține și dacă, pe un loc, doar un singur candidat se înscrie sau se califică conform condițiilor prevăzute de lege.

În acord cu principiul transparenței decizionale, cetățenii țării vor avea posibilitatea să se informeze pas cu pas cu privire la procesul de numire a consilierilor de conturi, astfel:

– CV-urile și scrisorile de intenție ale tuturor candidaților înscriși în cursa pentru funcția de consilier de conturi, precum și procedura în vigoare de desfășurare a concursului, se vor publica pe website-ul Președintelui României, cu minim 30 zile înaintea organizării acestuia; orice candidatură va putea fi contestată la comisia de concurs organizată în cadrul președinției României, de către orice persoană interesată, în maxim 5 zile de la data publicării candidaturilor; comisia de concurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor contestațiilor în termen de maxim 5 zile de la data expirării termenului de depunere a acestora; persoana nemulțumită de soluția comisiei de concurs o poate contesta la secția de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție, în termen de 5 zile de la data comunicării soluției, iar instanța se pronunță prin hotărâre definitivă, asupra tuturor contestațiilor primite, în termen de maxim 5 zile de la data expirării termenului de atac;

– rezultatele concursului se vor publica pe website-ul Președintelui României, în termen de maxim 5 zile lucrătoare de la data acestuia;

– hotărârea de numire a consilierilor de conturi se va publica în Monitorul Oficial. Orice persoană interesată va putea ataca la secția de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție, în tot sau în parte, hotărârea Parlamentului de numire a consilierilor de conturi, inclusiv rezultatele concursului care au stat la baza numirii candidaților.

Statutul (care va cuprinde sediul central și camerele regionale ale Curții, sursele de finanțare, structura instituției, dimensionarea personalului, organigrama, drepturile și obligațiile consilierilor de conturi și ale personalului etc.), precum și regulamentul de organizare și funcționare al Curții se aprobă și modifică prin lege, la propunerea plenului.

Hotărârile privind întreținerea și paza sediilor Curții, dotările necesare desfășurării activității acesteia, precum și celelalte hotărâri privind gospodărirea activității curente, vor fi luate de către plen.

Camerele regionale ale Curții vor fi conduse prin președinți regionali, aleși prin hotărâre a Camerei Regiunilor a Parlamentului, la propunerea consiliului de conducere al Curții, după organizarea unor concursuri în aceleași condiții în care se desfășoară concursul de ocupare a unui post în cadrul consiliului de conducere al Curții.

5. PUTEREA JUDECĂTOREASCĂ

Puterea judecătorească în stat se va exercita în mod corelat cu noua împărțire administrativ-teritorială a țării astfel:

5.1. Instanțele judecătorești

5.1.1. Judecătoriile

Acest tip de instanțe va funcționa la nivelul municipalităților.

Competența materială a judecătoriilor:

– în primă instanță, toate acțiunile în justiție date în competența lor prin lege;

– căile de atac împotriva organelor administrativ-jurisdicționale, date în competența lor prin lege;

– alte cereri și acțiuni date în competența lor prin lege.

Organizarea judecătoriilor pe secții

Toate judecătoriile vor fi organizate pe secții, prin hotărâre a consiliului municipal, în funcție de dimensiunea și volumul de lucru pe care le presupune fiecare judecătorie. Oricum, orice judecătorie va trebui să aibă cel puțin următoarele secții: civil, penal, minori și familie. Fiecare secție va fi condusă de către un șef, judecător care activează în cadrul secției respective.

Personalul și conducerea judecătoriilor

Personalul judecătoriilor va fi format din magistrați (judecători), personal asistent (de exemplu, grefieri) și personal administrativ, care, în acord cu principiul eficienței folosirii resurselor de către autoritățile publice, va fi dimensionat în funcție de volumul de lucru existent la nivelul municipalității deservită de judecătorie.

Din punct de vedere administrativ, în acord cu principiul exercitării puterii în colectiv, o judecătorie va fi condusă de către colegiul de conducere, format din președinții secțiilor organizate în cadrul judecătoriei, cu mandat de 4 ani. Ședințele colegiului de conducere vor fi pregătite și conduse de către un președinte, din rândul membrilor acestuia, stabilit anual, prin vot, de către membrii colegiului de conducere. Deciziile privind conducerea administrativă a acestui tip de instanțe vor fi luate prin vot de către membrii colegiului de conducere.

Șefii de secție ai judecătoriei, care vor fi și membri ai colegiului de conducere, vor fi desemnați prin hotărâre a consiliului municipal, la propunerea primarului, din rândul unui număr de 2 candidați înscriși pentru fiecare loc de membru în colegiul de conducere al judecătoriei, care vor trebui să îndeplinească anumite criterii de competență, experiență și probitate profesională, generale, prevăzute de lege, și dacă este cazul, speciale, stabilite prin hotărâre a consiliului municipal, emisă conform legii.

De asemenea, înaintea prezentării în fața votului consiliului municipal, candidații vor trebui să treacă printr-un concurs de testare a competențelor și calităților necesare ocupării unui loc în colegiul de conducere al judecătoriei, organizat de către primar, cu participarea obligatorie a unui reprezentant al Consiliului Superior al Magistraturii. Concursul va consta în examen scris și interviu iar modalitatea de susținere a acestuia va fi prevăzută prin hotărâre a consiliului municipal emisă conform legii. Concursul se va susține și dacă, pe un loc, doar un singur candidat se înscrie sau se califică conform condițiilor prevăzute de lege.

În acord cu principiul transparenței decizionale, cetățenii municipalității vor avea posibilitatea să se informeze pas cu pas cu privire la procesul de numire a membrilor colegiului de conducere al judecătoriei, astfel:

– CV-urile și scrisorile de intenție ale tuturor candidaților înscriși în cursa pentru colegiul de conducere al judecătoriei, precum și metoda în vigoare de notare în cadrul concursului, se vor publica pe website-ul primăriei, cu minim 30 de zile înaintea organizării concursului; orice candidatură va putea fi contestată la comisia de concurs organizată în cadrul primăriei, de către orice persoană interesată, în maxim 5 zile de la data publicării candidaturilor; comisia de concurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor contestațiilor în termen de maxim 5 zile de la data expirării termenului de depunere a acestora; persoana nemulțumită de soluția comisiei de concurs o poate contesta la secția de contencios administrativ a tribunalului, în termen de 5 zile de la data comunicării soluției, iar tribunalul se pronunță prin hotărâre definitivă, asupra tuturor contestațiilor primite, în termen de maxim 5 zile de la data expirării termenului de atac;

– rezultatele concursului se vor publica pe website-ul primăriei, în termen de maxim 5 zile lucrătoare de la data acestuia;

– hotărârea de numire a membrilor colegiului de conducere al judecătoriei se va publica în monitorul oficial municipal sau în orice altă modalitate de publicizare a hotărârilor consiliului municipal, aprobată la nivelul municipalității. Orice persoană interesată va putea ataca la secția de contencios administrativ a tribunalului, în tot sau în parte, hotărârea consiliului municipal de numire a membrilor colegiului de conducere al judecătoriei, inclusiv rezultatele concursului care au stat la baza numirii candidaților.

Statutul (care va cuprinde sediul, sursele de finanțare, structura instanței, inclusiv organizarea sa pe secții, dimensionarea personalului, organigrama, drepturile și obligațiile colegiului de conducere etc.), regulamentul de organizare și funcționare și bugetul anual ale instanței se aprobă și modifică prin hotărâre a consiliului municipal, la propunerea colegiului de conducere al instanței.

Hotărârile privind întreținerea și paza judecătoriei, dotările necesare desfășurării activității instanței, precum și celelalte hotărâri privind gospodărirea activității curente, vor fi luate de către colegiul de conducere.

Numirile în funcțiile publice ale personalului judecătoriei (de exemplu, judecătorii care activează în cadrul instanței) se vor face de către autoritățile prevăzute de lege, prin concurs organizat conform legii; și în cazul procedurilor acestor numiri, cetățenii municipalității vor avea aceleași drepturi cu privire la transparența și posibilitatea de contestare a numirilor, ca și în situația alegerii șefilor de secție ai instanței.  

5.1.2. Tribunalele

Acest tip de instanțe va funcționa la nivelul regiunilor.

Competența materială a tribunalelor:

– în primă instanță, toate acțiunile în justiție date în competența lor prin lege;

– căile de atac exercitate împotriva hotărârilor judecătorești date de către judecătorii în primă instanță;

– alte cereri și acțiuni date în competența lor prin lege.

Organizarea tribunalelor pe secții

Toate tribunalele vor fi organizate pe secții, prin hotărâre a consiliului regional, în funcție de dimensiunea și volumul de lucru pe care le presupune fiecare tribunal. Oricum, orice tribunal va trebui să aibă cel puțin următoarele secții: civil, penal, minori și familie, contencios administrativ și fiscal, muncă-pensii și asigurări sociale, insolvențe și falimente. Fiecare secție va fi condusă de către un șef, judecător care activează în cadrul secției respective.

Personalul și conducerea tribunalelor

Personalul tribunalelor va fi format din magistrați (judecători), personal asistent (de exemplu, grefieri și magistrați-asistenți) și personal administrativ, care, în acord cu principiul eficienței folosirii resurselor de către autoritățile publice, va fi dimensionat în funcție de volumul de lucru existent la nivelul regiunii deservită de tribunal.

Din punct de vedere administrativ, în acord cu principiul exercitării puterii în colectiv, un tribunal va fi condus de către colegiul de conducere, format din șefii secțiilor organizate în cadrul tribunalului, cu mandat de 4 ani. Ședințele colegiului de conducere vor fi pregătite și conduse de către un președinte, din rândul membrilor acestuia, stabilit anual, prin vot, de către membrii colegiului de conducere. Deciziile privind conducerea acestui tip de instanțe vor fi luate prin vot de către membrii colegiului de conducere.

Șefii de secție ai tribunalului vor fi desemnați prin hotărâre a consiliului regional, la propunerea președintelui executiv al regiunii, din rândul unui număr de 2 candidați înscriși pentru fiecare loc de membru în colegiul de conducere al tribunalului, care vor trebui să îndeplinească anumite criterii de competență, experiență și probitate profesională, generale, prevăzute de lege, și dacă este cazul, speciale, stabilite prin hotărâre a consiliului regional, emisă conform legii.

De asemenea, înaintea prezentării în fața votului consiliului regional, candidații vor trebui să treacă printr-un concurs de testare a competențelor și calităților necesare ocupării unui loc în colegiul de conducere al tribunalului, organizat de către președintele executiv al regiunii, cu participarea obligatorie a unui reprezentant al Consiliului Superior al Magistraturii. Concursul va consta în examen scris și interviu iar modalitatea de susținere a acestuia va fi prevăzută prin hotărâre a consiliului regional emisă conform legii. Concursul se va susține și dacă, pe un loc, doar un singur candidat se înscrie sau se califică conform condițiilor prevăzute de lege.

În acord cu principiul transparenței decizionale, cetățenii regiunii vor avea posibilitatea să se informeze pas cu pas cu privire la procesul de numire a membrilor colegiului de conducere al tribunalului, astfel:

– CV-urile și scrisorile de intenție ale tuturor candidaților înscriși în cursa pentru colegiul de conducere al tribunalului, precum și metoda în vigoare de notare în cadrul concursului, se vor publica pe website-ul președinției regiunii, cu minim 30 zile înaintea organizării concursului; orice candidatură va putea fi contestată la comisia de concurs organizată în cadrul președinției regiunii, de către orice persoană interesată, în maxim 5 zile de la data publicării candidaturilor; comisia de concurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor contestațiilor în termen de maxim 5 zile de la data expirării termenului de depunere a acestora; persoana nemulțumită de soluția comisiei de concurs o poate contesta la secția de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție, în termen de 5 zile de la data comunicării soluției, iar aceasta se pronunță prin hotărâri definitive, asupra tuturor contestațiilor primite, în termen de maxim 5 zile de la data expirării termenului de atac;

– rezultatele concursului se vor publica pe website-ul președinției regiunii, în termen de maxim 5 zile lucrătoare de la data acestuia;

– hotărârea de numire a membrilor colegiului de conducere al tribunalului se va publica în monitorul oficial regional sau în orice altă modalitate de publicizare a hotărârilor consiliului regional, aprobată la nivelul regiunii. Orice persoană interesată va putea ataca la secția de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție, în tot sau în parte, hotărârea consiliului regional de numire a membrilor colegiului de conducere al tribunalului, inclusiv rezultatele concursului care au stat la baza numirii candidaților.

Statutul (care va cuprinde sediul, sursele de finanțare, structura instanței, dimensionarea personalului, organigrama, drepturile și obligațiile colegiului de conducere etc. ), regulamentul de organizare și funcționare și bugetul anual ale instanței se aprobă și modifică prin hotărâre a consiliului regional, la propunerea colegiului de conducere al instanței.

Hotărârile privind întreținerea și paza tribunalului, dotările necesare desfășurării activității instanței, precum și celelalte hotărâri privind gospodărirea activității curente, vor fi luate de către colegiul de conducere.

Numirile în funcțiile publice ale personalului tribunalului (de exemplu, judecătorii care activează în cadrul instanței) se vor face de către autoritățile prevăzute de lege, prin concurs organizat conform legii; și în cazul procedurilor acestor numiri, cetățenii regiunii vor avea aceleași drepturi cu privire la transparența și posibilitatea de contestare a numirilor, ca și în situația alegerii șefilor de secție ai instanței.

5.1.3. Curtea Supremă de Justiție

Instanța supremă se va denumi astfel, în locul denumirii actuale de Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a reflecta, din însăși denumirea instituției, rolul instanței supreme în organizarea judecătorească a țării.

Competența materială a Curții Supreme de Justiție:

– în primă instanță, toate acțiunile în justiție neatacabile, date în competența ei prin lege;

– căile de atac exercitate împotriva hotărârilor judecătorești date de către tribunale;

– căile de atac extraordinare exercitate în condițiile legii împotriva hotărârilor definitive ale judecătoriilor;

– hotărâri prealabile de dezlegare a unor probleme de drept, la solicitarea tribunalelor și judecătoriilor;

– soluționarea recursurilor în interesul legii;

– soluționarea excepțiilor și sesizărilor de neconstituționalitate, a conflictelor de ordin constituțional cu care este sesizată și îndeplinirea atribuțiilor constituționale prevăzute de legile electorale, precum și orice alte cereri și acțiuni privitoare la Constituție, care îi sunt date în competență prin lege;

– alte cereri și acțiuni date în competența sa prin lege.

Organizarea Curții Supreme de Justiție pe secții

Prin lege, Curtea Supremă de Justiție se va organiza pe secții, astfel: civil, penal, contencios administrativ și fiscal, minori și familie, constituțional, muncă-pensii și asigurări sociale, insolvențe și falimente, recursuri în interesul legii și hotărâri prealabile dezlegare chestiuni de drept.

Personalul și conducerea Curții Supreme de Justiție

Personalul Curții Supreme de Justiție va fi format din magistrați (judecători), personal asistent (de exemplu, grefieri și magistrați asistenți) și personal administrativ, care, în acord cu principiul eficienței folosirii resurselor de către autoritățile publice, va fi dimensionat în funcție de volumul de lucru pe care îl presupune activitatea instanței.

Din punct de vedere administrativ, în acord cu principiul exercitării puterii în colectiv, Curtea Supremă de Justiție va fi condusă de către colegiul de conducere, format din președinții secțiilor organizate în cadrul Curții, cu mandat de 4 ani. Ședințele colegiului de conducere vor fi pregătite și conduse de către un președinte, din rândul membrilor acestuia, stabilit anual, prin vot, de către membrii colegiului de conducere. Deciziile privind conducerea acestei instanțe vor fi luate prin vot de către membrii colegiului de conducere.

Membrii colegiului de conducere vor fi desemnați prin lege, de către Parlament, la propunerea Președintelui României, din rândul unui număr de 2 candidați înscriși pentru fiecare loc de membru în colegiul de conducere al Curții. Candidații propuși vor trebui să îndeplinească anumite criterii de competență, experiență și probitate profesională prevăzute de lege. De asemenea, înaintea prezentării în fața votului Parlamentului, candidații vor trebui să treacă printr-un concurs de testare a competențelor și calităților necesare ocupării unui loc în colegiul de conducere al Curții, organizat de către Președintele României, cu participarea obligatorie a unui reprezentant al Consiliului Superior al Magistraturii. Concursul va consta în examen scris și interviu iar modalitatea de susținere a acestuia va fi prevăzută prin lege. Concursul se va susține și dacă, pe un loc, doar un singur candidat se înscrie sau se califică conform condițiilor prevăzute de lege.

În acord cu principiul transparenței decizionale, cetățenii vor avea posibilitatea să se informeze pas cu pas cu privire la procesul de numire a membrilor colegiului de conducere al Curții, astfel:

– CV-urile și scrisorile de intenție ale tuturor candidaților înscriși în cursa pentru colegiul de conducere al Curții, precum și metoda în vigoare de notare în cadrul concursului, se vor publica pe website-ul Administrației Prezidențiale, cu minim 30 zile înaintea organizării concursului; orice candidatură va putea fi contestată la comisia de concurs organizată în cadrul Administrației Prezidențiale, de către orice persoană interesată, în maxim 5 zile de la data publicării candidaturilor; comisia de concurs este obligată să se pronunțe, prin hotărâre definitivă, asupra tuturor contestațiilor în termen de maxim 5 zile de la data expirării termenului de depunere a acestora;

– rezultatele concursului se vor publica pe website-ul Administrației Prezidențiale, în termen de maxim 5 zile lucrătoare de la data acestuia; orice persoană interesată poate contesta, total sau parțial, rezultatele concursului, la comisia de concurs, în maxim 5 zile de la data publicării rezultatelor; comisia de concurs este obligată să se pronunțe, prin hotărâre definitivă, asupra tuturor contestațiilor în termen de maxim 5 zile de la data expirării termenului de depunere a acestora;

– legea de numire a membrilor colegiului de conducere al Curții se va publica în Monitorul Oficial, conform legii.

Statutul (care va cuprinde sediul, sursele de finanțare, structura Curții, dimensionarea personalului, inclusiv organizarea sa pe secții, organigrama, drepturile și obligațiile colegiului de conducere etc. ), regulamentul de organizare și funcționare și bugetul anual ale instanței se aprobă și modifică prin lege a Parlamentului, la propunerea colegiului de conducere al instanței.

Hotărârile privind întreținerea și paza Curții Supreme de Justiție, dotările necesare desfășurării activității instanței, precum și celelalte hotărâri privind gospodărirea activității curente, vor fi luate de către colegiul de conducere.

Numirile în funcțiile publice ale personalului Curții Supreme de Justiție (de exemplu, judecătorii care activează în cadrul instanței) se vor face de către autoritățile prevăzute de lege, prin concurs organizat conform legii; și în cazul procedurilor acestor numiri, cetățenii vor avea aceleași drepturi cu privire la transparența și posibilitatea de contestare a numirilor, ca și în situația alegerii șefilor de secție ai instanței.

5.2. Ministerul Public

Pe lângă instanțele judecătorești se va organiza Ministerul Public, cu rol de îndeplinire a atribuțiilor de instrucție penală și veghere la respectarea drepturilor omului, a drepturilor și libertăților cetățenești. Acesta va fi organizat astfel:

5.2.1. Parchetele municipale

Acestea vor fi organizate pe lângă judecătorii, cu competențele și atribuțiile stabilite prin lege.

Prin hotărâre a consiliului municipal, parchetul municipal se va organiza pe secții.

Personalul și conducerea parchetelor municipale

Personalul parchetelor municipale va fi format din magistrați, personal asistent și personal administrativ, care, în acord cu principiul eficienței folosirii resurselor de către autoritățile publice, va fi dimensionat în funcție de volumul de lucru pe care îl presupune activitatea instituției.

În acord cu principiul exercitării puterii în colectiv, un parchet municipal va fi condus de către colegiul de conducere, format din prim-procurorul municipal, care va fi și președintele colegiului de conducere, și procurorii șefi de secție din cadrul parchetului municipal. Toți membrii colegiului de conducere al parchetului regional vor avea mandat de 4 ani. Deciziile privind conducerea acestui tip de parchet vor fi luate prin vot de către membrii colegiului de conducere.

Prim-procurorul municipal și ceilalți membri ai colegiului de conducere vor fi desemnați prin hotărâre a consiliului municipal, la propunerea primarului, din rândul unui număr de 2 candidați înscriși pentru fiecare loc de membru în colegiul de conducere al parchetului municipal. Candidații propuși vor trebui să îndeplinească anumite criterii de competență, experiență și probitate profesională, generale, prevăzute de lege, și dacă este cazul, speciale, stabilite prin hotărâre a consiliului municipal, emisă conform legii.

De asemenea, înaintea prezentării în fața votului consiliului municipal, candidații vor trebui să treacă printr-un concurs de testare a competențelor și calităților necesare ocupării unui loc în colegiul de conducere al parchetului municipal, organizat de către primar, cu participarea obligatorie a unui reprezentant al Consiliului Superior al Magistraturii. Concursul va consta în examen scris și interviu iar modalitatea de susținere a acestuia va fi prevăzută prin hotărâre a consiliului municipal, emisă conform legii. Concursul se va susține și dacă, pe un loc, doar un singur candidat se înscrie sau se califică conform condițiilor prevăzute de lege.

În acord cu principiul transparenței decizionale, cetățenii vor avea posibilitatea să se informeze pas cu pas cu privire la procesul de numire a membrilor colegiului de conducere al parchetului municipal, astfel:

– CV-urile și scrisorile de intenție ale tuturor candidaților înscriși în cursa pentru colegiul de conducere al parchetului municipal, precum și metoda în vigoare de notare în cadrul concursului, se vor publica pe website-ul primăriei, cu minim 30 zile înaintea organizării concursului; orice candidatură va putea fi contestată la comisia de concurs organizată în cadrul primăriei, de către orice persoană interesată, în maxim 5 zile de la data publicării candidaturilor; comisia de concurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor contestațiilor în termen de maxim 5 zile de la data expirării termenului de depunere a acestora; persoana nemulțumită de soluția comisiei de concurs o poate contesta la secția de contencios administrativ a tribunalului, în termen de 5 zile de la data comunicării soluției, iar tribunalul se pronunță prin hotărâre definitivă, asupra tuturor contestațiilor primite, în termen de maxim 5 zile de la data expirării termenului de atac;

– rezultatele concursului se vor publica pe website-ul primăriei, în termen de maxim 5 zile lucrătoare de la data acestuia;

– hotărârea de numire a membrilor colegiului de conducere al parchetului municipal se va publica în monitorul oficial municipal sau în orice altă modalitate de publicizare a hotărârilor consiliului municipal, aprobată la nivelul municipalității. Orice persoană interesată va putea ataca la secția de contencios administrativ a tribunalului, în tot sau în parte, hotărârea consiliului municipal de numire a membrilor colegiului de conducere al parchetului municipal, inclusiv rezultatele concursului care au stat la baza numirii candidaților.

Statutul (care va cuprinde sediul, sursele de finanțare, structura parchetului, dimensionarea personalului, organigrama, drepturile și obligațiile colegiului de conducere etc. ), regulamentul de organizare și funcționare și bugetul anual ale parchetului municipal se aprobă și modifică prin hotărâre a consiliului municipal, la propunerea colegiului de conducere al parchetului.

Hotărârile privind întreținerea și paza parchetului municipal, dotările necesare desfășurării activității sale, precum și celelalte hotărâri privind gospodărirea activității curente, vor fi luate de către colegiul de conducere.

Numirile în funcțiile publice ale personalului parchetului municipal (de exemplu, procurorii care activează în cadrul instituției) se vor face de către autoritățile prevăzute de lege, prin concurs organizat conform legii; și în cazul procedurilor acestor numiri, cetățenii municipalității vor avea aceleași drepturi cu privire la transparența și posibilitatea de contestare a numirilor, ca și în situația alegerii procurorilor șefi de secție ai parchetului.

5.2.2. Parchetele regionale

Acestea vor fi organizate pe lângă tribunale, cu competențele și atribuțiile stabilite prin lege.

Prin hotărâre a consiliului regional, parchetul regional se va organiza pe secții.

Personalul și conducerea parchetelor regionale

Personalul parchetelor regionale va fi format din magistrați (procurori), personal asistent și personal administrativ, care, în acord cu principiul eficienței folosirii resurselor de către autoritățile publice, va fi dimensionat în funcție de volumul de lucru pe care îl presupune activitatea instituției.

În acord cu principiul exercitării puterii în colectiv, un parchet regional va fi condus de către colegiul de conducere, format din prim-procurorul regional, care va fi și președintele colegiului de conducere, și procurorii șefi de secție din cadrul parchetului regional. Toți membrii colegiului de conducere al parchetului regional vor avea mandat de 4 ani. Deciziile privind conducerea acestui tip de parchet vor fi luate prin vot de către membrii colegiului de conducere.

Prim-procurorul regional și ceilalți membri ai colegiului de conducere vor fi desemnați prin hotărâre a consiliului regional, la propunerea președintelui executiv al regiunii, din rândul unui număr de 2 candidați înscriși pentru fiecare loc de membru în colegiul de conducere al parchetului regional. Candidații propuși vor trebui să îndeplinească anumite criterii de competență, experiență și probitate profesională, generale, prevăzute de lege, și dacă este cazul, speciale, stabilite prin hotărâre a consiliului regional, emisă conform legii.

De asemenea, înaintea prezentării în fața votului consiliului regional, candidații vor trebui să treacă printr-un concurs de testare a competențelor și calităților necesare ocupării unui loc în colegiul de conducere al parchetului regional, organizat de către președintele executiv al regiunii, cu participarea obligatorie a unui reprezentant al Consiliului Superior al Magistraturii. Concursul va consta în examen scris și interviu iar modalitatea de susținere a acestuia va fi prevăzută prin hotărâre a consiliului regional, emisă conform legii. Concursul se va susține și dacă, pe un loc, doar un singur candidat se înscrie sau se califică conform condițiilor prevăzute de lege.

În acord cu principiul transparenței decizionale, cetățenii vor avea posibilitatea să se informeze pas cu pas cu privire la procesul de numire a membrilor colegiului de conducere al parchetului regional, astfel:

– CV-urile și scrisorile de intenție ale tuturor candidaților înscriși în cursa pentru colegiul de conducere al parchetului regional, precum și metoda în vigoare de notare în cadrul concursului, se vor publica pe website-ul președinției regiunii, cu minim 30 zile înaintea organizării concursului; orice candidatură va putea fi contestată la comisia de concurs organizată în cadrul președinției regiunii, de către orice persoană interesată, în maxim 5 zile de la data publicării candidaturilor; comisia de concurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor contestațiilor în termen de maxim 5 zile de la data expirării termenului de depunere a acestora; persoana nemulțumită de soluția comisiei de concurs o poate contesta la secția de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție, în termen de 5 zile de la data comunicării soluției, iar aceasta se pronunță prin hotărâre definitivă, asupra tuturor contestațiilor primite, în termen de maxim 5 zile de la data expirării termenului de atac;

– rezultatele concursului se vor publica pe website-ul președinției regiunii, în termen de maxim 5 zile lucrătoare de la data acestuia;

– hotărârea de numire a membrilor colegiului de conducere al parchetului regional se va publica în monitorul oficial regional sau în orice altă modalitate de publicizare a hotărârilor consiliului regional, aprobată la nivelul regiunii. Orice persoană interesată va putea ataca la secția de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție, în tot sau în parte, hotărârea consiliului regional de numire a membrilor colegiului de conducere al parchetului regional, inclusiv rezultatele concursului care au stat la baza numirii candidaților.

Statutul (care va cuprinde sediul, sursele de finanțare, structura parchetului, dimensionarea personalului, organigrama, drepturile și obligațiile colegiului de conducere etc.), regulamentul de organizare și funcționare și bugetul anual ale parchetului regional se aprobă și modifică prin hotărâre a consiliului regional, la propunerea colegiului de conducere al parchetului.

Hotărârile privind întreținerea și paza parchetului regional, dotările necesare desfășurării activității sale, precum și celelalte hotărâri privind gospodărirea activității curente, vor fi luate de către colegiul de conducere.

Numirile în funcțiile publice ale personalului parchetului regional (de exemplu, procurorii care activează în cadrul instituției) se vor face de către autoritățile prevăzute de lege, prin concurs organizat conform legii; și în cazul procedurilor acestor numiri, cetățenii regiunii vor avea aceleași drepturi cu privire la transparența și posibilitatea de contestare a numirilor, ca și în situația alegerii procurorilor-șefi de secție ai parchetului.

5.2.3. Parchetul General

Acesta va fi organizat pe lângă Curtea Supremă de Justiție, cu competențele și atribuțiile stabilite prin lege.

Organizarea Parchetului General pe secții

Prin lege, Parchetul General se va organiza pe secții, astfel: anti-corupție, prevenirea și combaterea crimei organizate și terorismului, prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, urmărire penală, judiciar. Fiecare secție va avea structuri teritoriale, fără personalitate juridică, în fiecare regiune.

Personalul și conducerea Parchetului General

Personalul Parchetului General va fi format din magistrați (procurori), personal asistent și personal administrativ, care, în acord cu principiul eficienței folosirii resurselor de către autoritățile publice, va fi dimensionat în funcție de volumul de lucru pe care îl presupune activitatea instituției.

În acord cu principiul exercitării puterii în colectiv, Parchetul General va fi condus de către colegiul de conducere, format din Procurorul General al României, care va fi și președintele colegiului de conducere, și procurorii șefi de secție din cadrul Parchetului General. Toți membrii colegiului de conducere al Parchetului General vor avea mandat de 4 ani. Deciziile privind conducerea Parchetului General vor fi luate prin vot de către membrii colegiului de conducere.

Procurorul General și ceilalți membri ai colegiului de conducere vor fi desemnați prin lege, de către Parlament, la propunerea Președintelui României, din rândul unui număr de 2 candidați înscriși pentru fiecare loc de membru în colegiul de conducere al Parchetului General. Candidații propuși vor trebui să îndeplinească anumite criterii de competență, experiență și probitate profesională prevăzute de lege. De asemenea, înaintea prezentării în fața votului Parlamentului, candidații vor trebui să treacă printr-un concurs de testare a competențelor și calităților necesare ocupării unui loc în colegiul de conducere al Parchetului General, organizat de către Președintele României, cu participarea obligatorie a unui reprezentant al Consiliului Superior al Magistraturii. Concursul va consta în examen scris și interviu iar modalitatea de susținere a acestuia va fi prevăzută prin lege. Concursul se va susține și dacă, pe un loc, doar un singur candidat se înscrie sau se califică conform condițiilor prevăzute de lege.

În acord cu principiul transparenței decizionale, cetățenii vor avea posibilitatea să se informeze pas cu pas cu privire la procesul de numire a membrilor colegiului de conducere al Parchetului General, astfel:

– CV-urile și scrisorile de intenție ale tuturor candidaților înscriși în cursa pentru colegiul de conducere al Parchetului General, precum și metoda în vigoare de notare în cadrul concursului, se vor publica pe website-ul Administrației Prezidențiale, cu minim 30 zile înaintea organizării concursului; orice candidatură va putea fi contestată la comisia de concurs organizată în cadrul Administrației Prezidențiale, de către orice persoană interesată, în maxim 5 zile de la data publicării candidaturilor; comisia de concurs este obligată să se pronunțe, prin hotărâre definitivă, asupra tuturor contestațiilor, în termen de maxim 5 zile de la data expirării termenului de depunere a acestora;

– rezultatele concursului se vor publica pe website-ul Administrației Prezidențiale, în termen de maxim 5 zile lucrătoare de la data acestuia; orice persoană interesată poate contesta, total sau parțial, rezultatele concursului, la comisia de concurs, în maxim 5 zile de la data publicării rezultatelor; comisia de concurs este obligată să se pronunțe, prin hotărâre definitivă, asupra tuturor contestațiilor, în termen de maxim 5 zile de la data expirării termenului de depunere a acestora;

– legea de numire a membrilor colegiului de conducere al Parchetului General se va publica în Monitorul Oficial, conform legii.

Statutul (care va cuprinde sediul, sursele de finanțare, structura Parchetului, dimensionarea personalului, organigrama, drepturile și obligațiile colegiului de conducere etc. ), regulamentul de organizare și funcționare și bugetul anual ale Parchetului General se aprobă și modifică prin lege a Parlamentului, la propunerea colegiului de conducere al Parchetului.

Hotărârile privind întreținerea și paza Parchetului General, dotările necesare desfășurării activității sale, precum și celelalte hotărâri privind gospodărirea activității curente, vor fi luate de către colegiul de conducere.

Numirile în funcțiile publice ale personalului Parchetului General (de exemplu, procurorii care activează în cadrul instituției sau procurorii șefi ai structurilor regionale) se vor face de către autoritățile prevăzute de lege, prin concurs organizat conform legii; și în cazul procedurilor acestor numiri, cetățenii vor avea aceleași drepturi cu privire la transparența și posibilitatea de contestare a numirilor, ca și în situația alegerii procurorilor-șefi de secție ai instituției.

5.3. Consiliul Superior al Magistraturii

Acesta va fi organul profesional reprezentativ al magistraților (judecători și procurori), apărând drepturile acestora. Consiliul Superior al Magistraturii va avea și competențe pe linie disciplinară și de inspectare a activității magistraților, din oficiu sau la cerere. Consiliul Superior al Magistraturii va avea orice altă competență conferită prin lege, inclusiv participarea la concursurile de numire a șefilor de secție din cadrul instanțelor și parchetelor.

5.4. Instanțele și parchetele militare

La nivel central și regional, pe lângă instanțele și parchetele civile, se mențin instanțele și parchetele militare, cu competențe în domeniul investigației faptelor anti-sociale comise de către militarii în exercițiul funcției, organizate conform legislației emise de către Parlament în acest sens, atât cu privire la instanțele și parchetele care funcționează la nivel central, cât și în privința celor de la nivel regional.

6. COMPETENȚELE AUTORITĂȚILOR PUBLICE CENTRALE ȘI LOCALE

6.1. Competența Parlamentului

6.1.1. Considerații generale

În vederea păstrării caracterului României de stat național unitar și indivizibil, astfel încât să se prevină și să se înlăture orice dubiu de interpretare sau încercare în sensul unei federalizări a țării, Parlamentul va rămâne organul suprem legislativ în România, acesta fiind singurul for reprezentativ din punct de vedere deliberativ existent la nivel central. De asemenea, în sistemul de legiferare românesc, Parlamentul va avea plenitudine de competență, în sensul că acesta va putea legifera în toate domeniile, iar toate actele normative emise de celelalte autorități publice, centrale sau locale, deliberative sau executive, vor trebui să fie emise în strictă concordanță cu legile emise de către Parlament.

6.1.2. Tipuri de acte normative care pot fi emise de către Parlament

Parlamentul va avea competența de a emite următoarele tipuri de acte normative:

a. legi organice – care se emit de către ambele camere ale Parlamentului în domenii de interes general, național sau în materie de securitate națională;

b. legi ordinare – care privesc ori municipalitățile, ori regiunile, și care se emit de către Camera Municipalităților sau, după caz, de către Camera Regiunilor;

c. hotărâri – prin care se numesc persoane în diverse funcții publice (de exemplu, membrii consiliului de administrare al Băncii Naționale a României, membrii colegiului de conducere al Curții Supreme de Justiție etc.), acest tip de acte având natura de act administrativ.

6.1.3. Principiile emiterii legilor de către Parlament

În conformitate cu principiile democratismului, emiterea legilor de către Parlament se va face ținând cont, în mod prioritar, de următoarele principii:

a. principiul subsidiarității și partajării competenței de legiferare – având la bază descentralizarea și autonomia locală; potrivit acestui principiu, Parlamentul va edicta legi doar cu privire la aspectele de interes general național, cele care privesc securitatea națională, infrastructura de transport de interes european sau internațional,  statistica oficială,  chestiunile privind cetățenia, politica monetară și externă a țării, organizarea, funcționarea și mentenanța cloud-ului guvernamental, precum și cadrul legal general în care pot legifera autoritățile locale deliberative sau executive în diverse domenii de reglementare;

b. principiul specializării – Parlamentul va emite legi cu ambele sale camere doar în domeniile de interes general și național; în rest, în aspectele care se adresează municipalităților, va emite legi doar Camera Municipalităților, iar în privința aspectelor care se adresează regiunilor, va emite legi doar Camera Regiunilor;

c. principiul codificării în locul legiferării – ori de câte ori este posibil, cu prioritate, printr-un amplu proces de asanare legislativă, Parlamentul va codifica legislația, pe diverse domenii de reglementare, fie prin emiterea unor coduri noi, fie prin includerea reglementărilor cuprinse în diverse legi în coduri deja existente.

6.1.4. Exemple de legi emise de către Parlament

a. exemple de legi organice – Codul Civil, Codul de Procedură Civilă, Codul Penal, Codul de Procedură Penală, Codul Administrativ, Codul Economic, Codul Financiar, Codul Patrimoniului Cultural, Codul Agriculturii și Alimentației Publice, Codul Cadastrului, Urbanismului și Amenajării Teritoriului, Codul Transporturilor, Codul Serviciilor și Utilităților Publice, Codul Justiției, Codul Sănătății, Codul Achizițiilor Publice, Codul Electoral, Codul Muncii, Codul Educației, Codul Protecției Mediului, Codul Protecției Sociale, Codul Consumului, Codul Energiei, Codul Silvic etc., legile privind organizarea, funcționarea și mentenanța cloud-ului guvernamental, legile de organizare și funcționare a diverselor profesii, cadrul general de elaborare și aprobare anuală a bugetului de stat, precum și aprobarea finală a acestuia, legile privind securitatea națională și organizarea și funcționarea instituțiilor care fac parte din sistemul securității naționale, organizarea și funcționarea Guvernului și a ministerelor, aprobarea statutului diferitelor instituții publice centrale conform competenței legale a Parlamentului etc.;

b. exemple de legi ordinare emise de către Camera Regiunilor – aprobarea statutului-cadru al regiunilor, aprobarea regulamentelor-cadru de organizare și funcționare a consiliilor regionale, a președințiilor executive regionale, a instituțiilor din subordinea sau aflate în administrarea regiunilor, aprobarea statutului-cadru al tribunalelor și al parchetelor regionale, aprobarea regulilor generale de alegere de către consiliile regionale a membrilor colegiilor de conducere ale tribunalelor și parchetelor regionale precum și ale șefilor instituțiilor din subordinea sau aflate în administrarea regiunilor, cadrul general de elaborare și aprobare anuală a bugetelor regionale etc.;

c. exemple de legi ordinare emise de către Camera Municipalităților – aprobarea statutului-cadru al municipalităților, aprobarea regulamentelor-cadru de organizare și funcționare a consiliilor municipale, a primăriilor, a instituțiilor din subordinea sau aflate în administrarea municipalităților, aprobarea statutului-cadru al judecătoriilor și al parchetelor municipale, aprobarea regulilor generale de alegere de către consiliile municipale a membrilor colegiilor de conducere ale judecătoriilor și parchetelor municipale precum și ale șefilor instituțiilor din subordinea sau aflate în administrarea municipalităților, cadrul general de elaborare și aprobare anuală a bugetelor municipale etc.

6.2. Competența Guvernului

Guvernul va emite, ca și până acum, următoarele tipuri de acte normative în domeniile de politică externă a țării, infrastructură de transport de interes european şi internațional, finanțe publice la nivel național, securitate națională, administrarea și mentenanța cloud-ului guvernamental, precum și în celelalte arii de competență care îi sunt atribuite prin lege:

ordonanțe  – în baza legilor anuale emise de către Parlament în domeniul abilitării Guvernului de a emite ordonanțe; ordonanțele vor fi aprobate sau respinse prin lege de către Parlament;

ordonanțe de urgență – în situațiile care nu suferă amânare, atunci când Parlamentul nu poate legifera sau atunci când procedura parlamentară, fiind mai îndelungată, s-ar produce pagube prin întârzierea emiterii unui act normativ; ordonanțele de urgență vor fi aprobate sau respinse prin lege de către Parlament;

hotărâri de guvern – acte administrative cu caracter normativ emise în organizarea executării legii sau în executarea în concret a legii;

ordine de ministru – emise potrivit legii de către miniștrii care sunt membri ai guvernului.

6.3. Competența consiliilor regionale

6.3.1. Considerații generale

Pe baza principiilor democratismului, în special a principiilor statului de drept, democrației, descentralizării și autonomiei locale, consiliile regionale vor reglementa toate aspectele care le vor fi acordate prin lege exclusiv sau partajat cu autoritățile centrale, privind regiunile pe care le reprezintă.

Din punct de vedere administrativ, autoritățile regionale vor avea plenitudine de competență, în sensul că acestea vor administra toate treburile publice, prin autoritățile de administrare și control înființate la nivel regional, aflate în subordinea președinților executivi și în monitorizarea consiliilor regionale.

6.3.2. Tipuri de acte normative care pot fi emise de către consiliile regionale

În exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, consiliile regionale vor legifera prin hotărâri, care intră în vigoare prin publicarea în monitorul oficial regional sau, în cazul regiunilor unde nu este organizat monitor oficial, prin orice altă modalitate de publicare hotărâtă de către consiliul regional potrivit legii, menită să conducă la luarea la cunoștință de către publicul vizat.

6.3.3. Exemple de hotărâri emise de către consiliile regionale

a. hotărâri luate în baza codurilor și a celorlalte legi emise de către Parlament, privind:                    

– ordinea publică și serviciile regionale privind situațiile de urgență (poliție, jandarmerie, pompieri, ISU, protecția consumatorului, inspecția muncii și inspecția socială, protecția copilului, prelucrarea datelor cu caracter personal, controlul sanitar, sanitar-veterinar și de igienă alimentară, protecția mediului, controlul silvic etc.);

– administrarea fiscală la nivel regional (impozitele pe venit, pe profit, TVA, accize, contribuțiile sociale obligatorii, antifraudă fiscală și control vamal etc.);

-infrastructura de transport de interes regional (rutieră, feroviară, aeriană și, dacă este cazul, fluvială și maritimă) și care nu face parte din infrastructura de interes european sau internațional, de natură critică şi de securitate națională, care va fi administrată la nivel central; 

– infrastructura energetică și de utilități publice (canalizare, telecomunicații etc.) de interes regional și care nu face parte din infrastructura primară, critică, de securitate națională, care va fi administrată la nivel central;

– asistența și protecția socială la nivel regional;

– agricultura și alimentația publică la nivel regional;

– cadastrul și cartea funciară, registrul agricol, registrul comerțului și altele asemenea, care vor fi disponibile și administrate în format electronic la nivel central, însă vor fi utilizate, completate și actualizate de către fiecare regiune la nivel local;

– digitalizarea la nivel regional;

– turismul și infrastructura specifică acestei activități la nivel regional;

– buna administrare și funcționare a justiției la nivelul regiunii;

– politica în materie de educație și formare profesională continuă la nivel regional.

b. hotărâri luate potrivit legii, privind organizarea, funcționarea, drepturile și obligațiile instituțiilor regionale astfel:

– statutul regiunii, cuprinzând ca anexe organizarea și funcționarea consiliului regional și a președinției executive a regiunii;

– statutul tribunalelor și al parchetelor regionale, precum și procedura de alegere a membrilor organelor de conducere ale acestora;

– organizarea, funcționarea și gestionarea instituțiilor de cultură și divertisment (teatre, cinematografe, săli de spectacole, case de cultură, muzee, săli de colecții și galerii) și a instituțiilor sanitare (de exemplu, spitalele de interes regional) care, în actuala organizare, sunt în patrimoniul sau în subordinea județelor și care prin comasare, vor fi transferate în patrimoniul regiunii;

– aprobarea bugetului regional anual, precum și a listei anuale a investițiilor publice de efectuat la nivelul regiunii;

– în baza legilor-cadru elaborate de către Parlament, aprobarea statutelor, a regulamentelor de organizare și funcționare și a bugetelor anuale ale instituțiilor regionale de administrare și de control.

6.4. Competența președinților executivi ai regiunilor

6.4.1. Considerații generale

Ca autoritate regională, președintele executiv gestionează treburile curente publice la nivel regional, împreună cu aparatul de specialitate și instituțiile regionale de administrare și de control aflate în subordinea sa.

6.4.2. Tipuri de acte normative care pot fi emise de către președintele executiv al regiunii

Președintele executiv are competența de a emite două tipuri de acte administrative, normative sau individuale:

a. ordine executive simple – emise în exercitarea obișnuită a atribuțiilor și competențelor conferite de lege;

b. ordine executive de urgență – emise în situații temeinic justificate, descrise în expunerea de motive a actului normativ, în caz de urgență sau de inactivitate a consiliului regional, în domeniile aprobate anual de către consiliul regional prin hotărâre; un ordin executiv de urgență va fi confirmat sau infirmat prin hotărâre, de către consiliul regional, în prima ședință de la emiterea ordinului respectiv.

6.4.3. Instituțiile regionale de administrare și de control aflate în subordinea președintelui executiv al regiunii

   Prin hotărâri ale consiliului regional, emise în acord cu legile Parlamentului edictate în acest sens, se înființează, în subordinea președintelui executiv al regiunii, cu personalitate juridică, instituțiile de administrare și de control cu competențe specifice pe întreg teritoriul regiunii. Instituțiile regionale de administrare și control vor fi:

– inspectoratul regional de ordine publică și situații de urgență (cuprinzând serviciile de poliție, inclusiv poliție rutieră și judiciară, jandarmerie, pompieri și ISU);

– direcția regională fiscală, vamală, de buget regional, investiții și achiziții publice regionale;

– inspectoratul regional de muncă, pensii, șomaj, protecție și asistență socială;

– comisariatul regional pentru protecția consumatorului;

– autoritatea regională pentru protecția prelucrărilor de date cu caracter personal;

– direcția regională agricolă, silvică, de alimentație publică și de control sanitar-veterinar;

– direcția regională de sănătate publică și sport;

– garda regională de mediu;

– oficiul regional al registrului comerțului;

– oficiul regional de cadastru, publicitate imobiliară, urbanism și amenajarea teritoriului;

– autoritatea regională în domeniul energiei și eficienței energetice;

– direcția regională a infrastructurii de transport, telecomunicații și utilități publice;

– direcția regională de turism, dezvoltare a antreprenorialului și sprijinire IMM-uri;

– direcția regională de cultură, arte și divertisment;

– direcția regională de educație și formare profesională continuă;

– direcția regională de combatere a discriminărilor de orice tip;

– direcția regională de cercetare, dezvoltare și inovare tehnologică.

În acord cu principiul exercitării puterii în colectiv, instituțiile regionale de administrare și control vor fi conduse de către consilii de conducere, formate din câte 3 membri care vor fi aleși pentru o perioadă de 4 ani prin hotărâre a consiliului regional, la propunerea președintelui executiv al regiunii. Ședințele consiliului de conducere, în cazul fiecărei instituții regionale de administrare și control, vor fi pregătite și conduse de către un președinte, din rândul membrilor acestuia, stabilit anual, prin vot, de către membrii colegiului de conducere. Deciziile privind conducerea instituțiilor regionale de administrare și control vor fi luate prin vot de către membrii consiliilor de conducere. Aceștia se vor alege din rândul unui număr de 2 candidați înscriși pentru fiecare asemenea post de conducere. Candidații propuși vor trebui să îndeplinească anumite criterii de competență, experiență și probitate profesională, generale, prevăzute de lege, și dacă este cazul, speciale, stabilite prin hotărâre a consiliului regional, emisă conform legii.

De asemenea, înaintea prezentării în fața votului consiliului regional, candidații vor trebui să treacă printr-un concurs de testare a competențelor și calităților necesare ocupării postului de membru în cadrul unui consiliu de conducere al unei instituții regionale de administrare și control. Aceste concursuri vor fi organizate de către președintele executiv al regiunii. Fiecare concurs va consta în examen scris și interviu iar modalitatea de susținere a acestuia va fi prevăzută prin hotărâre a consiliului regional, emisă conform legii. Concursul se va susține și dacă, pe un loc, doar un singur candidat se înscrie sau se califică conform condițiilor prevăzute de lege.

În acord cu principiul transparenței decizionale, cetățenii vor avea posibilitatea să se informeze pas cu pas cu privire la procesul de testare și numire a membrilor consiliilor de conducere ale instituțiilor regionale de administrare și control, astfel:

– CV-urile și scrisorile de intenție ale tuturor candidaților înscriși în cursa pentru un post de membru în consiliul de conducere al unei instituții regionale de administrare și control, precum și metoda în vigoare de notare în cadrul concursului, se vor publica pe website-ul președinției executive a regiunii, cu minim 30 zile înaintea organizării concursului; orice candidatură va putea fi contestată la comisia de concurs organizată în cadrul președinției regiunii, de către orice persoană interesată, în maxim 5 zile de la data publicării candidaturilor; comisia de concurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor contestațiilor în termen de maxim 5 zile de la data expirării termenului de depunere a acestora; persoana nemulțumită de soluția comisiei de concurs o poate contesta la secția de contencios administrativ a tribunalului, în termen de 5 zile de la data comunicării soluției, iar aceasta se pronunță prin hotărâre definitivă, asupra tuturor contestațiilor primite, în termen de maxim 5 zile de la data expirării termenului de atac;

– rezultatele concursului se vor publica pe website-ul președinției regiunii, în termen de maxim 5 zile lucrătoare de la data acestuia;

– hotărârile de numire a membrilor consiliilor de conducere ale instituțiilor regionale de administrare și control se vor publica în monitorul oficial regional sau în orice altă modalitate de publicizare a hotărârilor consiliului regional, aprobată la nivelul regiunii. Orice persoană interesată va putea ataca la secția de contencios administrativ a tribunalului, în tot sau în parte, hotărârea consiliului regional de numire a membrilor consiliilor de conducere ale instituțiilor regionale de administrare și control, inclusiv rezultatele concursului care au stat la baza numirii candidaților.

Statutul (care va cuprinde sediul, sursele de finanțare, structura instituției regionale de administrare și control, dimensionarea personalului, organigrama, drepturile și obligațiile conducerii și ale personalului etc. ), regulamentul de organizare și funcționare și bugetele anuale ale instituțiilor regionale de administrare și control se aprobă și modifică prin hotărâre a consiliului regional, la propunerea consiliilor de conducere ale acestora, în baza legilor-cadru emise în acest sens de către Parlament.

Hotărârile privind întreținerea și paza instituțiilor regionale de administrare și control, dotările necesare desfășurării activității lor, precum și celelalte hotărâri privind gospodărirea activității curente, vor fi luate de către consiliile de conducere ale instituțiilor.

Activitatea instituțiilor regionale de administrare și de control va fi supravegheată prin comisia de monitorizare înființate în cadrul consiliului regional, prin hotărâre emisă conform legii. Comisia de monitorizare regională va fi formată din câte un membru al fiecărei comisii de specialitate din consiliul regional, ales prin majoritatea voturilor membrilor fiecărei comisii de specialitate.

Celelalte entități publice regionale, aflate în subordinea președintelui executiv al regiunii: instituții de învățământ, sanitare, culturale, de divertisment, de transport în comun regional și utilități publice regionale, vor fi conduse de consilii de administrație, formate din câte 3 membri, care vor funcționa și care vor fi aleși în același mod descris mai sus în cazul instituțiilor regionale de administrare și de control. La fel ca în cazul instituțiilor regionale de administrare și de control, se vor stabili de către consiliile regionale și statutele și regulamentele de organizare și funcționare ale celorlalte entități publice regionale.

Numirile în celelalte funcții publice ale personalului instituțiilor regionale de administrare și control  se vor face de către colegiile de conducere ale acestora, prin concurs organizat conform legii; și în cazul procedurilor acestor numiri, cetățenii regiunii vor avea aceleași drepturi cu privire la transparența și posibilitatea de contestare a numirilor, ca și în situația alegerii membrilor colegiilor de conducere ai instituțiilor.

6.5. Competența consiliilor municipale

6.3.1. Considerații generale

Pe baza principiilor care stau la temelia reformării statului, în special a principiilor statului de drept, democrației, descentralizării și autonomiei locale, consiliile municipale vor reglementa toate aspectele care le vor fi acordate prin lege exclusiv sau partajat cu autoritățile centrale sau regionale, privind municipalitățile pe care le reprezintă.

Din punct de vedere administrativ, autoritățile municipale vor gestiona toate treburile publice ale comunităților pe care le reprezintă.

6.3.2. Tipuri de acte normative care pot fi emise de către consiliile municipale

În exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, consiliile municipale vor legifera prin hotărâri, care intră în vigoare prin publicarea în monitorul oficial municipal sau, în cazul municipalităților unde nu este organizat monitor oficial, prin orice altă modalitate de publicare hotărâtă de către consiliul municipal potrivit legii, menită să conducă la luarea la cunoștință de către publicul vizat.

6.3.3. Exemple de hotărâri emise de către consiliile municipale

a. hotărâri luate în baza codurilor și a celorlalte legi emise de către Parlament, privind:                   

– ordinea publică (poliția municipală, dacă înființarea acesteia este considerată necesară de către consiliul municipal, pentru creșterea gradului de siguranță la nivelul municipalității, cu rolul de a degreva și de a sprijini organele de ordine publică de la nivel regional);

– administrarea fiscală la nivel municipal (impozitele pe clădiri, terenuri, mijloace de transport, taxele pe spectacole și celelalte taxe și impozite locale instituite la nivelul municipalității);

-infrastructura de transport de interes municipal (rutieră, feroviară, aeriană și, dacă este cazul, fluvială și maritimă) și care nu face parte din infrastructura primară, critică, de securitate națională, care va fi administrată la nivel central sau din infrastructura gestionată de către autoritățile regionale; 

– infrastructura energetică și de utilități publice (canalizare, telecomunicații etc.) de interes municipal și care nu face parte din infrastructura primară, critică, de securitate națională, care va fi administrată la nivel central sau din infrastructura gestionată de către autoritățile regionale;

– buna administrare și funcționare a justiției la nivelul municipalității;

– gestionarea infrastructurii educaționale, sanitare sau de alt tip, care face parte din patrimoniul public sau privat al municipalității.

b. hotărâri luate potrivit legii, privind organizarea, funcționarea, drepturile și obligațiile instituțiilor municipale astfel:

– statutul municipalității, cuprinzând ca anexe organizarea și funcționarea consiliului municipal și a aparatului de specialitate al primarului;

– statutul judecătoriilor și al parchetelor municipale, precum și procedura de alegere a membrilor organelor de conducere ale acestora;

– aprobarea bugetului municipal anual, precum și a listei anuale a lucrărilor publice de efectuat la nivelul municipalității;

– în baza legilor-cadru elaborate de către Parlament, aprobarea statutelor, a regulamentelor de organizare și funcționare și a bugetelor anuale ale instituțiilor aflate în subordinea consiliului municipal sau a primarului.

În acord cu principiul exercitării puterii în colectiv, instituțiile publice municipale (de învățământ, sanitare, culturale, de transport în comun, de furnizare utilități etc.) vor fi conduse de către consilii de administrație, formate din câte 3 membri care vor fi aleși pentru o perioadă de 4 ani prin hotărâre a consiliului municipal, la propunerea primarului. Ședințele consiliului de administrație, în cazul fiecărei instituții publice municipale, vor fi pregătite și conduse de către un președinte, din rândul membrilor acestuia, stabilit anual, prin vot, de către membrii colegiului de administrație. Deciziile privind conducerea instituțiilor publice municipale vor fi luate prin vot de către membrii consiliului de administrație. Membrii consiliilor de administrație ale instituțiilor publice municipale se vor alege din rândul unui număr de 2 candidați înscriși pentru fiecare asemenea post de conducere. Candidații propuși vor trebui să îndeplinească anumite criterii de competență, experiență și probitate profesională, generale, prevăzute de lege, și dacă este cazul, speciale, stabilite prin hotărâre a consiliului municipal, emisă conform legii.

De asemenea, înaintea prezentării în fața votului consiliului municipal, candidații vor trebui să treacă printr-un concurs de testare a competențelor și calităților necesare ocupării postului de membru în cadrul unui consiliu de administrație al unei instituții municipale. Aceste concursuri vor fi organizate de către primar. Fiecare concurs va consta în examen scris și interviu iar modalitatea de susținere a acestuia va fi prevăzută prin hotărâre a consiliului municipal, emisă conform legii. Concursul se va susține și dacă, pe un loc, doar un singur candidat se înscrie sau se califică conform condițiilor prevăzute de lege.

În acord cu principiul transparenței decizionale, cetățenii vor avea posibilitatea să se informeze pas cu pas cu privire la procesul de testare și numire a membrilor consiliilor de administrație ale instituțiilor publice municipale, astfel:

CV-urile și scrisorile de intenție ale tuturor candidaților înscriși în cursa pentru un post de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice municipale, precum și metoda în vigoare de notare în cadrul concursului, se vor publica pe website-ul primăriei, cu minim 30 zile înaintea organizării concursului; orice candidatură va putea fi contestată la comisia de concurs organizată în cadrul primăriei de către orice persoană interesată, în maxim 5 zile de la data publicării candidaturilor; comisia de concurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor contestațiilor în termen de maxim 5 zile de la data expirării termenului de depunere a acestora; persoana nemulțumită de soluția comisiei de concurs o poate contesta la secția civilă a judecătoriei, în termen de 5 zile de la data comunicării soluției, iar aceasta se pronunță prin hotărâre definitivă, asupra tuturor contestațiilor primite, în termen de maxim 5 zile de la data expirării termenului de atac;

Rezultatele concursului se vor publica pe website-ul primăriei, în termen de maxim 5 zile lucrătoare de la data acestuia;

Hotărârile de numire a membrilor consiliilor de administrație ale instituțiilor publice municipale se vor publica în monitorul oficial municipal sau în orice altă modalitate de publicizare a hotărârilor consiliului municipal, aprobată la nivelul municipalității. Orice persoană interesată va putea ataca la secția de contencios administrativ a tribunalului din regiunea în care se află municipalitatea, în tot sau în parte, hotărârea consiliului municipal de numire a membrilor consiliilor de administrație ale instituțiilor publice municipale, inclusiv rezultatele concursului care au stat la baza numirii candidaților.

Statutul (care va cuprinde sediul, sursele de finanțare, structura instituției publice municipale, dimensionarea personalului, organigrama, drepturile și obligațiile conducerii și ale personalului etc.), regulamentul de organizare și funcționare și bugetele anuale ale instituțiilor publice municipale se aprobă și modifică prin hotărâre a consiliului municipal, la propunerea consiliilor de administrație ale acestora, în baza legilor-cadru emise în acest sens de către Parlament.

Hotărârile privind întreținerea și paza instituțiilor publice municipale, dotările necesare desfășurării activității lor, precum și celelalte hotărâri privind gospodărirea activității curente, vor fi luate de către consiliile de administrație ale instituțiilor.

Numirile în celelalte funcții publice ale personalului instituțiilor publice municipale  se vor face de către colegiile de conducere ale acestora, prin concurs organizat conform legii; și în cazul procedurilor acestor numiri, cetățenii municipalității vor avea aceleași drepturi cu privire la transparența și posibilitatea de contestare a numirilor, ca și în situația alegerii membrilor colegiilor de conducere ai instituțiilor.

6.6. Competența primarilor

6.4.1. Considerații generale

Ca autoritate executivă municipală, primarul gestionează treburile curente publice la nivel municipal, împreună cu aparatul de specialitate și instituțiile municipale aflate în subordinea sa.

6.4.2. Tipuri de acte normative care pot fi emise de către primar

Primarul are competența de a emite două tipuri de acte administrative, normative sau individuale:

a. dispoziții simple – emise în exercitarea obișnuită a atribuțiilor și competențelor conferite de lege;

b. dispoziții de urgență – emise în situații temeinic justificate, descrise în expunerea de motive a actului normativ, în caz de urgență sau de inactivitate a consiliului municipal, în domeniile aprobate anual de către consiliul municipal prin hotărâre; o dispoziție de urgență va fi confirmată sau infirmată prin hotărâre, de către consiliul municipal, în prima ședință de la emiterea dispoziției respective.

7. FORMELE DE IMPLICARE ACTIVĂ A CETĂȚENILOR ÎN PROCESUL DE LUARE A DECIZIILOR PUBLICE

7.1. Aprobarea bugetelor anuale

7.1.1. Implicarea cetățenilor în elaborarea și aprobarea bugetului de stat anual

În concordanță cu principiile democratismului, în special principiul democrației, al transparenței decizionale și cel al responsabilizării democratice a autorităților publice, în ceea ce privește procedura de elaborare, dezbatere și aprobare a bugetului de stat anual, se propune urmarea pașilor de mai jos:

– proiectul de buget, însoțit de o formă a sa rezumată, întocmită pe înțelesul tuturor, precum și de lista propusă a proiectelor de infrastructură aflate în responsabilitatea autorităților centrale (de exemplu, proiecte care privesc extinderea, modernizarea sau reabilitatea infrastructurii de transport, proiecte privind cloud-ul guvernamental) considerate a fi prioritare de implementat în perioada de referință, elaborate conform standardelor aprobate de către autoritățile centrale, vor fi publicate de către Guvern, pentru dezbatere publică, până cel târziu la data de 31 martie a fiecărui an;

– proiectul de buget și anexele sale se vor afla în dezbatere publică pentru o perioadă de 60 de zile, adică cel târziu până la data de 01 iunie a fiecărui an, timp în care atât cetățenii țării, cât și orice alte entități publice sau private interesate, își vor putea exprima și transmite sugestiile cu privire la buget și la lista proiectelor principale de implementat în anul următor. Se va institui și obligația ca, în acest termen de 60 de zile, să se organizeze conferințe, seminarii, emisiuni radio, televizate sau podcast-uri pe tema proiectului de buget, dezbateri și alte forme de publicizare, explicare, detaliere și clarificare a tuturor aspectelor care țin de acesta;

– după expirarea perioadei de dezbatere publică, Guvernul va avea la dispoziție 60 de zile, adică cel târziu până la data de 01 august a fiecărui an, să modifice și să completeze proiectul de buget, luând în considerare sugestiile și opiniile transmise de către cetățeni și entitățile publice sau private interesate, în timpul perioadei de dezbatere publică; 

– înaintea votării bugetului de către Parlament, acesta va trebui supus avizului consultativ al cetățenilor, prin vot, sens în care, înaintea votării avizării bugetului de către populație, forma finală a propunerii de buget, precum și a anexelor acestuia, vor fi publicate cu minim 15 zile înaintea datei fixate pentru votul cetățenilor;

– atât referendumul consultativ, cât și votul final al Parlamentului asupra bugetului de stat, vor avea loc până cel târziu data de 01 octombrie a fiecărui an.

Se va institui regula potrivit căreia orice buget de stat aprobat de către Parlament fără a obține în prealabil avizul consultativ (favorabil sau nefavorabil) al populației, este nul și nu se poate aplica.

Se va institui și regula potrivit căreia nu se vor dezbate public și nu vor fi incluse în lista principalelor proiecte de implementat în anul următor, cele care țin de securitatea națională. De asemenea, se va institui regula potrivit căreia nu se vor dezbate public niciun fel de detalii din buget care ar afecta securitatea națională a țării, acestea fiind apanajul exclusiv al Președintelui și al celorlalte autorități publice competente potrivit legii.

7.1.2. Implicarea cetățenilor în elaborarea și aprobarea bugetului regional anual

În concordanță cu principiile democratismului, în special principiul democrației, al transparenței decizionale și cel al responsabilizării democratică a autorităților publice, în ceea ce privește procedura de elaborare, dezbatere și aprobare a bugetului regional anual, se propune urmarea pașilor de mai jos:

– proiectul de buget, însoțit de o formă a sa rezumată, întocmită pe înțelesul tuturor, precum și de lista propusă a proiectelor de infrastructură aflate în responsabilitatea autorităților regionale (de exemplu, proiecte care privesc extinderea, modernizarea sau reabilitatea infrastructurii de transport sau energetică de interes regional, proiecte privind instituțiile sanitare sau de învățământ de nivel regional etc.) considerate a fi prioritare de implementat în perioada de referință, elaborate conform standardelor aprobate de către autoritățile centrale, vor fi publicate de către președinția executivă a regiunii, pentru dezbatere publică, până cel târziu la data de 31 august a fiecărui an;

– proiectul de buget și anexele sale se vor afla în dezbatere publică pentru o perioadă de 60 de zile, adică cel târziu până la data de 31 octombrie a fiecărui an, timp în care atât cetățenii regiunii, cât și orice alte entități publice sau private interesate, își vor putea exprima și transmite sugestiile cu privire la buget și la lista proiectelor principale de implementat în anul următor. Se va institui și obligația ca, în acest termen de 60 de zile, să se organizeze conferințe, seminarii, emisiuni radio, televizate sau podcast-uri pe tema proiectului de buget, dezbateri și alte forme de publicizare, explicare, detaliere și clarificare a tuturor aspectelor care țin de acesta;

– după expirarea perioadei de dezbatere publică, președinția executivă a regiunii va avea la dispoziție 30 de zile, adică cel târziu până la data de 30 noiembrie a fiecărui an, să modifice și să completeze proiectul de buget, luând în considerare sugestiile și opiniile transmise de către cetățeni și entitățile publice sau private interesate, în timpul perioadei de dezbatere publică; 

– înaintea votării bugetului de către consiliul regional, acesta va trebui supus avizului consultativ al cetățenilor, prin vot, sens în care, înaintea votării avizării bugetului de către populația regiunii, forma finală a propunerii de buget, precum și a anexelor acestuia, vor fi publicate cu minim 15 zile înaintea datei fixate pentru votul cetățenilor;

– atât referendumul consultativ, cât și votul final al consiliului regiunii asupra bugetului regional anual, vor avea loc până cel târziu data de 31 decembrie a fiecărui an.

Se va institui regula potrivit căreia orice buget regional aprobat de către consiliile regiunilor fără a obține în prealabil avizul consultativ (favorabil sau nefavorabil) al populației, este nul și nu se poate aplica.

Se va institui și regula potrivit căreia nu se vor dezbate public niciun fel de detalii din buget care ar afecta securitatea națională a țării, acestea fiind apanajul exclusiv al autorităților publice competente potrivit legii.

7.1.3. Implicarea cetățenilor în elaborarea și aprobarea bugetului municipal anual

În concordanță cu principiile democratismului, în special principiul democrației, al transparenței decizionale și cel al responsabilizării democratică a autorităților publice, în ceea ce privește procedura de elaborare, dezbatere și aprobare a bugetului municipal anual, se propune urmarea pașilor de mai jos:

– proiectul de buget, însoțit de o formă a sa rezumată, întocmită pe înțelesul tuturor, precum și de lista propusă a proiectelor de infrastructură aflate în responsabilitatea autorităților municipale (de exemplu, proiecte care privesc extinderea, modernizarea sau reabilitatea infrastructurii de transport sau energetică de interes municipal, proiecte privind instituțiile sanitare sau de învățământ de nivel municipal etc.) considerate a fi prioritare de implementat în perioada de referință, elaborate conform standardelor aprobate de către autoritățile centrale, vor fi publicate de către primar, pentru dezbatere publică, până cel târziu la data de 31 august a fiecărui an;

– proiectul de buget și anexele sale se vor afla în dezbatere publică pentru o perioadă de 60 de zile, adică cel târziu până la data de 31 octombrie a fiecărui an, timp în care atât cetățenii municipalității, cât și orice alte entități publice sau private interesate, își vor putea exprima și transmite sugestiile cu privire la buget și la lista proiectelor principale de implementat în anul următor. Se va institui și obligația ca, în acest termen de 60 de zile, să se organizeze conferințe, seminarii, emisiuni radio, televizate sau podcast-uri pe tema proiectului de buget, dezbateri și alte forme de publicizare, explicare, detaliere și clarificare a tuturor aspectelor care țin de acesta;

– după expirarea perioadei de dezbatere publică, primarul va avea la dispoziție 30 de zile, adică cel târziu până la data de 30 noiembrie a fiecărui an, să modifice și să completeze proiectul de buget, luând în considerare sugestiile și opiniile transmise de către cetățeni și entitățile publice sau private interesate, în timpul perioadei de dezbatere publică; 

– înaintea votării bugetului de către consiliul municipal, acesta va trebui supus avizului consultativ al cetățenilor, prin vot, sens în care, înaintea votării avizării bugetului de către populația municipalității, forma finală a propunerii de buget, precum și a anexelor acestuia, vor fi publicate cu minim 15 zile înaintea datei fixate pentru votul cetățenilor;

– atât referendumul consultativ, cât și votul final al consiliului municipal asupra bugetului anual al municipalității, vor avea loc până cel târziu data de 31 decembrie a fiecărui an.

Se va institui regula potrivit căreia orice buget de municipalitate aprobat de către consiliile municipale fără a obține în prealabil avizul consultativ (favorabil sau nefavorabil) al populației, este nul și nu se poate aplica.

Se va institui și regula potrivit căreia nu se vor dezbate public niciun fel de detalii din buget care ar afecta securitatea națională a țării, acestea fiind apanajul exclusiv al autorităților publice competente potrivit legii.

7.2. Re-confirmarea de către cetățeni, la jumătatea mandatului, a demnitarilor și forurilor aleși prin vot

În concordanță cu principiul responsabilizării democratice a autorităților publice, toate persoanele și forurile legislative alese în funcții de demnitate publică (anume: Parlamentul, Președintele României, consiliile regionale, președinții executivi ai regiunilor, consiliile municipale și primarii) vor fi obligate ca, pe parcursul mandatelor acordate prin vot de către cetățeni într-un ciclu electoral, să facă dări de seamă publice cu privire la activitatea desfășurată până la acel moment și cu privire la planurile de viitor. Aceste dări de seamă se vor face anual și vor fi publicizate în toate formele care fac cât mai accesibil pentru cetățeni conținutul acestora: conferințe de presă, streaming-uri pe rețelele de socializare, emisiuni televizate, afișare pe site-ul instituției, articole de presă etc. În cazul forurilor legislative (Parlament, consiliile regionale și cele municipale), dările de seamă se vor prezenta și publiciza de către un membru al forului respectiv, ales prin vot de către for.

La jumătatea mandatului fiecărui demnitar sau for legislativ ales, pe baza dării de seamă de la acel moment, fiecare demnitar sau for legislativ aleși în funcții de demnitate publică, vor fi reconfirmați sau respinși de către populație prin vot, în urma referendumului care se va organiza în acest sens; rezultatul votului exprimat în cadrul unui referendum validat de către autoritățile competente va fi obligatoriu astfel încât, în cazul unui vot de respingere cu privire la un demnitar sau for legislativ ales, automat, în privința respectivului demnitar sau for, se va declanșa procesul legal de desfășurare a alegerilor anticipate.

8. DEMOCRATIZAREA ECONOMICĂ

Toate măsurile prevăzute în acest capitol trebuie susținute cu o educație financiară adecvată a populației, care se va implementa atât în școală, cât și prin cursuri, seminarii, calificări, recalificări și programe de formare profesională continuă a adulților.

8.1. Promovarea celor mai democratice forme de organizare a activității economice

În acord cu principiile accesibilizării resurselor şi democrației economice, precum și cu principiul exercitării puterii în colectiv, care trebuie promovat, pe cât posibil, și în mediul privat, statul, prin reglementările pe care le va emite și prin întreaga politică economică și socială pe care o va conduce prin toate autoritățile și instituțiile sale, va promova și va stimula participarea efectivă la luarea deciziilor, a cât mai multor persoane în cadrul unei companii, prin promovarea și stimularea celei mai democratice forme de exercitare a unei activități economice, anume, societatea cooperativă. Aceste societăți vor funcționa, așa cum se întâmplă și în prezent, în conformitate cu legislația națională și europeană aplicabilă.

Motivul pentru care societatea cooperativă este cea mai democratică formă de organizare a unei activități economice, și de aceea, aceasta ar trebui să fie promovată în principal, în locul formei reprezentată de societatea comercială cu răspundere limitată, așa cum se întâmplă în prezent, este reprezentat de principiile care guvernează organizarea și funcționarea unui asemenea tip de societate, în special principiul controlului democratic al membrilor cooperatori. Potrivit acestui principiu, membrii au drepturi egale de vot, fiecare având un singur vot, indiferent de numărul părților sociale deținute. Cu alte cuvinte, în cazul societăților cooperative, deosebit de societățile comerciale, participarea la profit și pierdere nu se confundă cu participarea la luarea deciziilor, care este egală pentru toți membrii, așa cum este și corect din punct de vedere democratic, având în vedere că deciziile de administrare și conducere ale unei întreprinderi privesc pe toți cei asociați în activitatea economică a acesteia, indiferent de posibilitățile de participare la capitalul societății, astfel încât, toți cei implicați ar trebui să aibă posibilitatea reală de a participa la luarea deciziilor. Mai mult, potrivit principiilor funcționării cooperației, toți membrii cooperatori sunt în același timp și patroni, și salariați, deci prin recunoașterea dreptului egal de vot în luarea deciziilor de către toții membrii cooperatori, se recunoaște și importanța muncii în dezvoltarea economică a unei întreprinderi, munca fiind astfel pusă la egalitate cu capitalul ca și importanță în dreptul de a decide.

Pe de altă parte, așa cum este firesc, participarea fiecărui membru la beneficii și pierderi nu va fi în mod egal, ci proporțional cu participarea fiecăruia la capitalul cooperativei, așa cum de altfel se întâmplă și în prezent.

În paralel cu promovarea și stimularea desfășurării activităților economice sub forma societăților cooperative, statul ar trebui să promoveze și alte forme de organizare economică accesibile tuturor din punct de vedere al resurselor implicate, mai ales, din punct de vedere al capitalului:

– societățile mutuale de asigurare (reglementate la acest moment prin Legea 71/2019);

– pentru creditare, în locul actualelor bănci, case private de pensii sau societăți de leasing, promovarea și stimularea înființării caselor de ajutor reciproc, ale instituțiilor private de credit și financiare înființate sub forma societăților comerciale pe acțiuni prin subscripție publică sau cooperativelor de credit, la care să aibă posibilitatea să participe un număr cât mai mare de cetățeni. Desigur, urmând trendul pornit de către stat, și societățile de credit și financiare actuale se pot reorganiza astfel, prin emisii de acțiuni prin subscripție publică sau prin transformarea în cooperative de credit, conform unei legislații care se va emite special în acest sens.

8.2. Stimularea participării privaților (cetățeni și persoane juridice) la finanțarea proiectelor publice

La nivelul Uniunii Europene se reglementează crowdfunding-ul (la acest moment, prin Regulamentul (UE) 2020/1503 al Parlamentului European și al Consiliului din 7 octombrie 2020 privind furnizorii europeni de servicii de finanțare participativă pentru afaceri și de modificare a Regulamentului (UE) 2017/1129 și a Directivei (UE) 2019/1937, pus în aplicare în România prin Legea nr. 244/2022).

De asemenea, în legislația românească este reglementată posibilitatea potrivit căreia pentru finanțarea datoriei publice, statul poate, printre altele, să emită titluri de stat și alte astfel de instrumente, destinate populației (la momentul actual, această reglementare este prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică).

În plus, în România este reglementat și parteneriatul public-privat, la acest moment, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 39/2018.

Titlurile de stat au un din ce în ce mai mare succes, datorită dobânzilor atractive, fiind alternative preferate de către tot mai mulți cetățeni la depozitele bancare. În același timp, deși încă este la început, și crowdfunding-ul începe să se dezvolte ca variantă de finanțare a diverse proiecte în România, mai ales în domeniul construcțiilor de imobile și al start-up-urilor. Cu alte cuvinte, cele două instrumente (crowdfunding-ul și titlurile de stat) sunt destul de cunoscute și devin din ce în ce mai populare în rândul publicului larg.

S-ar putea încerca o combinație a celor două concepte, mai exact, posibilitatea autorităților statului, centrale sau locale, de a apela la crowdfunding pentru finanțarea, totală sau parțială, a diverse proiecte publice de interes pentru societate: construcția de spitale, școli, autostrăzi, căi ferate etc.

Această posibilitate de finanțare ar fi o variantă de parteneriat public-privat. Singura specificitate ar fi aceea că, spre deosebire de parteneriatul public-privat, în cazul prezentei propuneri, partea privată ar fi compusă din mai mulți parteneri, anume cetățenii sau persoanele juridice private interesate.

În concret, acolo unde există nevoia de finanțare (de exemplu, completarea fondurilor europene sau de la buget alocate diverselor proiecte sau finanțarea unor obiective care nu îndeplinesc condițiile de a fi finanțate prin fonduri europene), se pot înființa, de către autoritatea publică responsabilă de implementarea respectivului proiect, entități speciale (care s-ar putea denumi, de exemplu, ”societăți de proiect”) în care vor fi parteneri, pe de o parte, statul, prin instituția publică responsabilă de proiect, iar de cealaltă parte, persoane private care ar fi interesate să finanțeze respectivul proiect. Forma de participare a partenerilor privați la aceste ”societăți de proiect” ar putea să fie asigurată sub formă de titluri de participare (titluri de stat sau altele asemănătoare), exact ca în situația crowdfunding-ului, în două posibile forme, la alegerea investitorilor:

1. Finanțarea sub formă de împrumut, pe durată determinată, urmând ca la scadență investitorul să își primească suma împrumutată plus o dobândă (așa cum se întâmplă acum în cazul finanțării datoriei publice prin titluri de stat).

2. Finanțarea sub formă de asociere la ”societatea de proiect”, urmând ca investitorul, în schimbul sumei cu care este dispus să finanțeze proiectul, să primească titluri de participare în ”societatea de proiect” (care se pot denumi ”acțiuni”, ”titluri” sau oricum altcumva). În schimbul titlurilor deținute în respectiva societate, investitorul urmează să primească periodic cotă-parte din profitul realizat din exploatarea respectivului proiect (similar cu parteneriatul public-privat).

Separat de participarea la profit, în ceea ce privește puterea de decizie, pentru a evita exploatarea în interese oculte și de grup, abuzul sau corupția, cu atât mai mult în cazul unor proiecte de interes public, este esențial ca toate părțile care se asociază într-o societate de proiect să aibă dreptul la un singur vot, indiferent de numărul de titluri de participare deținute.

S-ar stimula astfel interesul și participarea publicului larg la finanțarea unor proiecte publice de oarecare importanță pentru comunitate, prin oferirea perspectivei primirii la final, a unui câștig financiar, sub formă de dobândă sau dividend. Peste tot în țară există asemenea proiecte, așteptate de ani de zile și nerealizate încă, de mare interes național sau local, atât în privința infrastructurii de transport, cât și în privința infrastructurii sanitare sau de învățământ.

Această reglementare ar prezenta următoarele avantaje:

– o nouă formă de economisire la dispoziția populației, care ar avea și o componentă de sprijinire a comunității;

– diversificarea formelor de finanțare la dispoziția autorităților publice; s-ar elimina treptat anomalia pentru o democrație care se petrece acum: pentru construcția unui spital sau a unei autostrăzi, statul așteaptă și caută bani de la Europa, bani de la parteneri strategici, cum ar fi Japonia sau Coreea de Sud, bani din Orientul Mijlociu, dar nu caută bani fix de la cetățenii pe care îi reprezintă și care vor fi utilizatorii obiectivelor care vor fi finanțate;

– este posibil ca după anul 2030, România să nu mai primească atât de multe fonduri europene câte primește în prezent, dat fiind că la un moment dat trebuie și țara noastră să devină contributor net la bugetul U.E.; deci, statul trebuie să facă ceva în sensul diversificării posibilităților sale de finanțare; în caz contrar, se va stagna la nivelul actual, de dependență aproape totală față de fondurile europene, situație în care, fără această sursă de finanțare, în România, nu se poate repara nici o groapă și nu se poate instala nici măcar un semafor; este evident că, dacă se rămâne la acest stadiu, când nu vor mai veni fondurile europene așa cum vin acum, întreaga țară se va confrunta cu o foarte mare problemă;

– grija și atenția comunității ar fi alta pentru obiectivele publice (școli, spitale, autostrăzi, căi ferate etc.) finanțate din banii proprii, inclusiv implicarea cetățenilor în administrarea respectivelor obiective ar deveni alta, ca și o consecință firească a finanțării lor din resurse financiare personale, astfel  încât ar crește participarea populației la treburile cetății, crescând astfel nivelul de democratizare al societății, cu toate beneficiile care rezultă din aceasta.

Acestea ar fi doar câteva din avantajele pe care le-ar prezenta reglementarea unei astfel de posibilități. Bineînțeles, rămân de stabilit detaliile reglementării, cum ar fi stabilirea criteriilor și profilului de persoană care poate participa la o astfel de ”societate de proiect”, definirea exactă a termenilor, stabilirea sau nu a unor sume minime de participare, stabilirea perioadelor pentru care se pot acorda împrumuturile, dobânzile și cotele de participare la profit, drepturile și obligațiile generale și specifice ale părților în aceste ”societăți de proiect”. Toate acestea însă vor face obiectul procesului parlamentar de legiferare.

8.3. Reformarea organizării și funcționării societăților comerciale

În baza acelorași principii care fac ca societățile cooperative să fie cele mai democratice forme de organizare a unei activități economice, în special prin recunoașterea importanței muncii alături de participarea la capitalul companiei în privința luării deciziilor, o reformă asemănătoare s-ar putea încerca și în cazul societăților comerciale.

Astfel, ca un stimulent de fidelizare a salariaților proprii, s-ar putea promova, prin acordarea de facilități fiscale și de alt tip, posibilitatea angajatorilor de a-și răsplăti salariații cu performanțe și merite deosebite în activitatea societății, prin vânzarea către aceștia, în condiții mutual avantajoase, de pachete de acțiuni sau părți sociale în cadrul companiei. În acest mod, s-ar putea aplica mai concret și în privat principiul participării în colectiv la luarea deciziilor, democratizându-se astfel și mai mult viața economică a țării, cu atât mai mult cu cât, la ora actuală, majoritatea entităților economice din România sunt reprezentate de societăți comerciale, în special cu răspundere limitată, astfel încât, o asemenea măsură ar fi binevenită în tranziția către promovarea unei preponderențe a societăților cooperative în economie. În tranziția de la o economie predominată de societățile comerciale către una preponderent dominată de societățile cooperative, se va elabora în legislația economică și o procedură de transformare a unei societăți comerciale în societate cooperativă.

De asemenea, ar trebui revizuită procedura insolvenței în sensul instituirii unui nou instrument de salvare a companiilor aflate în dificultate financiară, reprezentat de dreptul prioritar al salariaților companiei de a prezenta, în cadrul procedurii generale a insolvenței, un plan de preluare în colectiv a proprietății asupra companiei, care va cuprinde programul de restructurare prin care se vor achita datoriile companiei, precum și modalitatea de răscumpărare a părților sociale/acțiunilor de la asociați/acționari.

8.4. Implicarea cetățenilor, ca acționari, în toate societățile de stat

Toate societățile de stat, regiile autonome și societățile pe acțiuni cu capital integral sau majoritar de stat, centrale sau locale, vor trece în proprietatea cetățenilor, prin vânzarea de către stat a titlurilor de participare în respectivele entități. Similar cu societățile cooperative, și în cadrul acestor entități, toți acționarii vor avea dreptul la un vot, indiferent de numărul de titluri de participare deținute, în timp ce cota la beneficii și pierderi va fi stabilită în funcție de numărul de titluri de participare deținute.

Acest proces se va planifica pe o perioadă mai lungă, în strânsă legătură cu creșterea nivelului de educație financiară a cetățenilor. La început, se vor lansa spre vânzare pachete mai mici de titluri de participare în cadrul acestor entități, de maxim 49%. Gradual, numărul de titluri de participare lansate spre vânzare va crește, până când statul va avea sub 5% din numărul titlurilor de participare în cadrul acestor societăți, restul fiind proprietatea cetățenilor. Acest punct în derularea programului va fi și cel în care se va institui regula potrivit căreia toți acționarii vor avea dreptul la un singur vot, indiferent de numărul de titluri de participare deținute, deși cota fiecăruia la beneficii va fi stabilită în funcție de numărul de titluri de participare deținute.

Anexă

Regiuni și municipalități propuse în urma reorganizării administrativ-teritoriale a României